ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1686/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În motivarea cererii reclamanta a arătat că din evidențele registrului comerțului rezultă că pârâta nu mai are organe statutare și nu mai îndeplinește condițiile referitoare la sediu.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194 și urm. din C. proc. civ., art. 237 din Legea nr. 31 din 1990 privind societățile comerciale și Legea nr. 26 din 1990 privind registrul comerțului.

Prin sentința civilă nr. 301 din 13 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, a fost admisă cererea reclamantului Oficiul Național al Registrului Comerțului București - prin Oficiul Registrului Comerțului Galați și s-a dispus dizolvarea pârâtei A. S.R.L.

În ședința din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins cererea de amânare ca nedovedită și cererea de recuzare ca fiind inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 323/2019 din 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A. S.R.L. Galați.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 90/2020 din 20 mai 2020, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.

Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ. întrucât revizuenta nu a depus până la închiderea dezbaterilor în cauză niciun înscris nou, prin care să se dovedească că s-ar fi înregistrat în registrul comerțului mențiunea cu privire la alegerea organelor statutare, astfel încât societatea să intre în legalitate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, la data de 12 iunie 2020.

La data de 18 august 2020 intimata Oficiul Național al Registrului Comerțului a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitate iar, în subsidiar, respingerea ca nefondată.

La 29 august 2020 revizuenta A. S.R.L. Galați a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat situația de fapt, a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 14 septembrie 2021.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși revizuenta A. S.R.L. Galați a intitulat calea de atac exercitată ca fiind apel, în realitate aceasta este recurs având în vedere solicitarea de casare a hotărârii atacate, care poate fi invocată doar prin formularea căii extraordinare de atac a recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva deciziei civile nr. 90/2020 din 20 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire petenta A. S.R.L. Galați a solicitat anularea deciziei din apel, pronunțată într-o cerere privind dizolvarea societății întemeiată pe dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31 din 1990.

Potrivit art. 237 alin. (5) din Legea 31 din 1990 "orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a"

Conform dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotararea data asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevazute de lege pentru hotărârea revizuită".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, din analiza dispozițiilor legale anterior evocate și în considerarea obiectului și motivului cererii de revizuire, rezultă că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reține că hotărârea recurată este pronunțată într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., împotriva unei hotărâri care are caracter definitiv întrucât a fost dată în apel într-o cerere privind dizolvarea unei societăți, care nu poate fi atactă cu recurs.

Pe cale de consecință, hotărârea recurată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A. S.R.L. Galați împotriva deciziei civile nr. 90/2020 din 20 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.R.L. Galați împotriva deciziei civile nr. 90/2020 din 20 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.