ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1654/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 07.06.2019, reclamanta Electrocentrale Bucuresti S.A., prin administrator special A. si prin administrator judiciar B. a chemat in judecata pe paratul Biroul Executorului Judecătoresc C., solicitand ca acesta sa fie obligat la plata sumei de 1.041.853,14 RON, suma care a fost retinuta excesiv cu titlu de cheltuieli de executare in cadrul dosarului de executare nr. 903/2016 cu încălcarea contractului de executare nr. x/2016 si a prevederilor legale privind executarea silita, precum si la plata dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii pana la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2801/03.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Electrocentrale București S.A., prin administrator special A. si prin administrator judiciar B. impotriva pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc C..

Împotriva sentinței civile nr. 2801/03.10.2019 a declarat apel apelanta-reclamantă Electrocentrale București S.A. prin B..

Criticile formulate de către apelanta-reclamantă s-au referit la reținerea eronată a excepției de inadmisibilitate.

Analizând apelul declarat, Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 1639/A din 16 noiembrie 2020 a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Electrocentrale București S.A. prin B. în contradictoriu cu intimatul-pârât Biroul Executorului Judecătoresc C. împotriva sentinței civile nr. 2801/03.10.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs reclamanta Electrocentrale București S.A. prin administrator judiciar B..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține, în principal, că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor C. civ., C. proc. civ., cât și prin prisma Legii nr. 188/2000.

În raport de argumentele instanței de apel, recurenta sub un prim aspect, argumentează critica față de procedura specială de cenzurare a activității executorului judecătoresc, la care face referire instanța de apel.

Se susține că în procedura specială de cenzurare a activității executorului judecătoresc s-a constatat definitiv și irevocabil că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală, respectiv în dosarul nr. x/2016 ce a avut ca obiect contestația formulată de debitorul Radet împotriva încheierilor de executare, aspecte care nu au fost luate în analiză de către instanța de apel.

Având în vedere soluția pronunțată în acest dosar, coroborat cu prevederile contractului de executare nr. x/2016 încheiat între BEJ C. și Electrocentrale București, recurenta apreciază că este evident că singura posibilitate de recuperare a cheltuielilor de executare reținute excesiv de către executorul judecătoresc este acțiunea în răspundere contractuală.

A doua critică formulată de recurentă, se referă la aplicarea legislației specifice pentru exercitarea profesiei executorului judecătoresc, care prevede expres că acesta răspunde civil.

Recurenta citează dispozițiile art. 45 din Legea nr. 188/2000 care instituie posibilitatea pentru executorul judecătoresc de a răspunde civil, însă se reproșează instanței de apel că a analizat situația dedusă judecății doar prin prisma C. proc. civ., toate celelalte aspecte nefiind analizate.

Cu privire la aplicarea prevederilor C. civ., recurenta face trimitere la contractul de executare nr. x/2016, susținând că executorul judecătoresc a încălcat prevederile acestuia, respectiv art. 2.1, art. 3.1, art. 3.2, art. 4.1 alin. (6) și art. 7.

Răspunderea executorului judecătoresc este întemeiată pe prevederile art. 1270 alin. (1) și art. 1170 C. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, raportul juridic născut între executor și creditorul titlului executoriu neputând fi extras sferei dreptului contractual.

De asemenea, recurenta face trimitere la dispozițiile art. 627 alin. (1) C. proc. civ., pentru a arăta că obligația executorului judecătoresc este de a depune toate diligențele și priceperea sa în realizarea procedurii de executare silită, neatingerea rezultatului nefiind susceptibilă ipso facto de a atrage răspunderea profesionistului.

Rolul executorului judecătoresc în funcționarea sistemului judiciar este indispensabilă, iar ori de câte ori fapta culpabilă determină producerea unui prejudiciu persoanelor implicate în procedură sau terților este necesară angajarea răspunderii executorului judecătoresc și obligarea acesteia la repararea integrală a pagubei.

Conduita ulterioară a executorului după încheierea contractului de executare, așa cum rezultă din dosarul de executare nr. 903/2016 demonstrează reaua credință a acestuia, prin reținerea și încasarea sumei de 1.041.853,14 RON cu titlu de cheltuieli de executare.

Față de aceste considerente, recurenta apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este admisibilă, instanța de fond și apel refuzând să analizeze culpa executorului judecătoresc, în concret.

În mod netemeinic și nelegal, instanțele de fond elimină posibilitatea ca executorul să răspundă civil pentru faptele abuzive comise în exercitarea profesiei, în condițiile în care Legea nr. 188/2000 prevede în mod clar răspunderea acestuia, iar C. proc. civ. nu o exclude.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.

Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat de recurenta-reclamantă, referindu-se la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, fără a fi analizată culpa executorului judecătoresc, raportat la aplicarea dispozițiilor C. civ., în relația contractuală dintre reclamantă și BEJ C. și la aplicarea legislației specifice pentru exercitarea profesiei executorului judecătoresc.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Invocând acest motiv, reclamanta Electrocentrale București S.A. a avut în vedere lipsa de bază legală a deciziei care rezultă din fundamentarea soluției pe dispozițiile C. proc. civ., fără a analiza răspunderea contractuală a executorului judecătoresc raportat la răspunderea instituită de Legea nr. 188/2000 precum și raportat la art. 1270 alin. (1) C. civ.

Așa cum rezultă din actele dosarului, cererea de chemare în judecată a avut ca obiect angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului, raportat la contractul încheiat cu BEJ C. pentru punerea în executare a unui titlu executoriu.

Se reține că temeiul legal al cererii de chemare în judecată este reprezentat de acordul contractual nr. x/2016 intervenit între reclamantă și executorul judecătoresc, prin care se invocă nerespectarea procentului aplicabil sumelor recuperate în procedura de executare silită.

Sub acest aspect instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii în răspundere civilă contractuală, deoarece reclamantul uzează de o acțiune neprevăzută de lege, instanța de drept comun neavând atribuții în cenzurarea activității executorului judecătoresc.

Prin urmare, în mod legal, instanța de apel a reținut că cererea este inadmisibilă din perspectiva art. 640 alin. (4) C. proc. civ., deoarece se cere cenzurarea unor cheltuieli de executare, iar raportarea la dispozițiile art. 1270 alin. (1), art. 1350 și art. 1170 C. civ. nu are legătură cu obiectul dedus judecății.

Potrivit art. 640 alin. (4) C. proc. civ., cheltuielile de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc, iar aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulată de partea interesată.

În consecință, procedura specială de cenzurare a activității executorului judecătoresc este contestația la executare, care poate fi exercitată de partea interesată, ci nu numai de debitor.

Deși recurenta face trimitere la demersul special exercitat de debitor, se reține că acesta nu a vizat chestiunea litigioasă dedusă judecății în cauza de față, astfel încât neutilizarea procedurii speciale în ceea ce privește contestarea cheltuielilor de judecată nu deschide calea acțiunii de drept comun.

De asemenea, criticile recurentei privind incidența răspunderii civile a executorului judecătoresc în temeiul Legii nr. 188/2000 sunt nefondate, raportat la același argument evocat, și anume faptul că executarea silită se realiează sub supravegherea instanței de executare, investită prin contestația la executare.

Dispozițiile Legii nr. 188/2000 care reglementează activitatea executorului judecătoresc nu sunt incidente, întrucât în pricina de față se contestă măsurile dispuse în procedura executării de către executor, pentru care C. proc. civ., în art. 622, art. 623, art. 625 alin. (2), art. 652 alin. (1), art. 653 alin. (1), art. 656 alin. (1), art. 657, art. 670 a prevăzut o serie de măsuri și proceduri specifice, de competența instanței de executare.

Concluzionând, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs de nelegalitate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nefiind întemeiat, astfel încât în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A. prin administrator judiciar B.. împotriva deciziei civile nr. 1639A din 16 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.