ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1652/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1652/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 24 iunie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a Civilă la data de 16.04.2019, reclamanții A., B., ambii prin reprezentant legal C. (mamă), au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei D. S.A., cu citarea în calitate de intervenient forțat, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania cu modificările si completările ulterioare, a numitului E..
A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să plătească reclamantei A., 20.000 RON, cu titlul de daune materiale, reprezentând prejudiciul suferit de către minoră în urma vătămărilor rezultate din acest eveniment si contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea, analize medicale, recuperare medicală, medicamentele folosite, costurile controalelor medicale periodice, cheltuieli cu transportul, îngrijire personală; 450.000 RON. cu titlul de daune morale, pentru repararea prejudiciului produs de suferința fizică si psihică îndurată - ca urmare a producerii accidentului, în perioada de spitalizare și în perioada ce a urmat, precum și datorită gravității consecințelor accidentului atât în plan fizic, precum și în plan emoțional;
Reclamantului B., 1.000 RON. cu titlul de daune materiale, reprezentând prejudiciul suferit de către minor în urma vătămărilor rezultate din acest eveniment; 150.000 RON. cu titlul de daune morale, pentru repararea prejudiciului produs de suferința fizică și psihică îndurată - ca urmare a producerii accidentului, în perioada ce a urmat, precum și datorită consecințelor accidentului în plan emoțional;
A solicitat de asemenea obligarea pârâtei, către fiecare reclamant în parte, la plata penalizării de 0,2% calculată la sumele arătate anterior pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 14.02,2017 (data la care pârâta a formulat ofertele de despăgubire, asumându-și astfel, implicit obligația de plată) și până la data plătii efective, în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 38 coroborat cu art. 37 din Norma ASF privitoare la RCA nr. 23/2014.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor pe judecată, ocazionate de acest litigiu.
Prin sentința nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B. și a fost obligată pârâta D. S.A., la plata către reclamanta A. a sumei de 12.000 RON cu titlu de daune morale și plata către reclamantul B. a sumei de 3.000 RON cu titlu de daune morale; a fost respinsă în rest acțiunea; și a fost obligată pârâta D. S.A. la plata către stat 855 RON resprezentând ajutor public judiciar de care reclamanții au beneficiat sub forma scutirii, proporțional cu suma totală acordată în favoarea celor doi reclamanți minori, iar diferența ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor de timbru aferente cererii, potrivit încheierii din 24.04.2019, rămân în sarcina statului.
Prin sentința nr. 15 din 27 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta D. S.A. la plata către fiecare reclamant în parte a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% ce se va calcula la sumele menționate în dispozitivul sentinței nr. 256/2019, începând cu data de 14.02.2017 și până la data plății efective.
Împotriva sentinței nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, au declarat apel reclamanții A. și B., iar împotriva sentinței nr. 15/27.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II - a civilă, a declarat apel pârâta D. S.A..
Examinând criticile de apel, în raport de dispozițiile art. 476 alin. (1) și art. 477 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 a admis apelul declarat de reclamanții A. și B., împotriva sentinței nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.
A admis apelul declarat de pârâta D. S.A. împotriva sentinței nr. 15 din 27 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.
A schimbat în parte sentința nr. 256/30 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în sensul că a obligat pe pârâta D. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale și la plata către reclamantul B. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.
A menținut restul dispozițiilor sentinței nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.
A schimbat în parte sentința nr. 15/27 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în sensul că a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanți și a obligat pârâta D. S.A. la plata către fiecare reclamant în parte a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% ce se vor calcula la sumele menționate în dispozitivul sentinței 256/2019 începând cu a 11-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Recurenții-reclamanți A. și B. prin reprezentant legal C. și recurenta-pârâtă D. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 13.01.2021.
Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului și cu privire la cel de al treilea motiv de apel, care vizează critica reclamanților cu privire la momentul de la care a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,2%.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și rejudecând cauza schimbarea în parte a hotărârii atacate și diminuarea daunelor morale acordate de instanța de apel.
Recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. din Legea nr. 310/2018, excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că aspectele prezentate în cuprinsul cererii de recurs vizează netemeinicia deciziei recurate; în măsura în care instanța va aprecia că recursul nu este nul, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului reclamanților și în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.
Recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. prin reprezentant legal C..
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, care primează în fața excepției nulității, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.
Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j
3
), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 16 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. prin reprezentant legal C..
Recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A..
Înalta Curte luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula cererea de recurs ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.
Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
De asemenea, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Dispozițiile art. 32 ale O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte D. S.A. obligația de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 930 RON.
Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Înalta Curte, constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat și că partea nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 930 RON, așa cum rezultă din dovada aflată la dosar.
În aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu art. 197 C. proc. civ., care stabilesc că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrag anularea cererii.
Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrată a cererii de recurs.
Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează a proceda la anularea ca netimbrată a cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. prin reprezentant legal C. și B. prin reprezentant legal C. împotriva deciziei nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.