ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1629/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă la data de 15.03.2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Brăila, a formulat contestație împotriva deciziei de pensie nr. x/05.02.2019 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 1/08.01.2020, Tribunalul Brăila, secția I civilă a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe civile, contestatoarea a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 16.06.2020, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, contestatoarea A. a declarat recurs, în motivarea căruia a arătat că obiectul cauzei nu este contestație la decizia de pensionare, ci contestație la executare împotriva deciziei nr. x/05.02.2019.

A mai arătat că împotriva aceleiași decizii a formulat și contestație, în raport cu dispozițiile art. 149 alin. (1), coroborat cu art. 116 din Legea nr. 263/2010, pentru care nu a primit un răspuns.

Totodată, în raport cu art. 260 și art. 261 din Legea nr. 207/2015, a formulat contestație împotriva adresei de înființare a popririi nr. x/14.05.2019 și a titlului executoriu nr. x/10.04.2019, emise în dosarul de executare nr. x înregistrat la A.N.A.F. Brăila, în vederea anulării formelor de executare în temeiul Legii nr. 310/2018.

În continuare, a prezentat aspecte legate de fondul cauzei în ce privește deciziile medicale aflate la baza solicitării dreptului cuvenit de pensie de invaliditate pentru persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă și îndeplinirea condițiilor legale.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, având în vedere că în mod corect s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în raport cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., precum și faptul că argumentele expuse de recurentă prin memoriul de recurs vizează alte aspecte, nicidecum măsura dispusă de către curtea de apel.

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., asupra căreia reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că recurenta A. era obligată să își configureze criticile de nelegalitate față de dispoziția de suspendare a judecății apelului dispusă prin încheierea atacată, din 16.06.2020 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Analiza cererii de recurs relevă însă că recurenta nu a prezentat nicio critică împotriva măsurii de suspendare a cursului judecății apelului, care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. dimpotrivă, titulara căii de atac exercitate a prezentat argumente de natură personală, care nu au aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziției de suspendare a judecății, pe care curtea de apel a adoptat-o în condițiile lipsei de la dezbateri a părților, fără ca vreuna dintre acestea să fi solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea încheierii recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ. fiind sancționată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Față de considerentele precedente, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 16.06.2020, pronunțată Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2021.