ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2627/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2627/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 17 decembrie 2020
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1276/18.11.2019, Tribunalul Galați, secția I Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Galați.
A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Galați.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului și a acțiunii așa cum a fost formulata, reiterând susținerile din cererea de chemare în judecată.
Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 184/2020 din 13.03.2020 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1276/18.11.2019 pronunțată de Tribunalul Galați.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A..
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 490, art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (6), art. 150 C. proc. civ., art. 304 pct. 9, art. 11, 12 din Legea nr. 1/2011, art. 16 alin. (4), (5), art. 45, art. 46, art. 47, art. 52 alin. (1), art. 58 din Legea nr. 53/2003, O.U.G. nr. 57/2015, art. 3
1
alin. (2), (3) și 8
,
art. 3
3
și 3
4
.
În esență, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre eronată, cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile speței.
Recurenta-reclamantă a admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare admiterea acțiunii formulată de recurentă și recunoașterea vechimii în muncă fără pretenții de recunoaștere a perioadei de contributivitate pe timpul detașării recurentei.
La termenul din 17.12.2020, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1276/18.11.2019 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Galați.
În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 184/2020 din 13.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2019, are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu de muncă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca perioada cumulată 29.11.2011-01.11.2018, corespunzătoare detașării sale, să constituie vechime în muncă, conform Deciziei nr. 21033/29.08.2017 a Universității "Dunărea de Jos" din Galați. A mai solicitat reclamanta daune morale, în cuantum de 10.000 RON.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului muncii și cele ale Legii nr. 1/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…"
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.
Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.
Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul.
Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 184/2020 din 13.03.2020 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
În acest context, se reține că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 184/2020 din 13.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 184/2020 din 13 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII GALAȚI, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.