ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 107 din 28.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis cererea formulată de creditoarea PRUTUL S.A., pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei A. S.R.L., a respins contestația față de starea de insolvență formulată de debitoare și, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei A. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, debitoarea A. S.R.L., prin administrator special B., a formulat apel prin care a solicitat admiterea contestației față de starea de insolvență și respingerea cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoarea PRUTUL S.A.

În cadrul apelului, debitoarea, prin administrator special, a formulat cerere de suspendare a sentinței de deschidere a procedurii insolvenței în temeiul art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, arătând că derularea procedurii până la soluționarea definitivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței produce debitoarei prejudicii și perturbarea gravă a activității în condițiile în care societatea nu este în stare de insolvență, a achitat în integralitate debitul înscris în titlurile de creanță indicate de judecătorul sindic în sentința de deschidere a procedurii și i-a fost ridicat dreptul de administrare.

Prin încheierea nr. 105, pronunțată la 07.12.2020 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a efectelor sentinței nr. 107 din 28.09.2020, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs B. și A. S.R.L., prin administrator special B., solicitând ca, pe baza probelor administrate, să fie desființată încheierea atacată și admisă cererea de suspendare a sentinței de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei A. S.R.L.

Pentru început, recurenții redau dispozitivul sentinței nr. 107/28.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Călărași, secția Civilă și prezintă solicitările formulate în calea de atac a apelului exercitat împotriva acestei sentințe.

Recurenții apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, fapt pentru care solicită admiterea cererii de suspendare, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv dispozițiile din Legea nr. 85/2014 referitoare la condițiile privind admiterea cererii de creanță - art. 5 alin. (1) cpt. 20 și 29.

Arată autorii căii de atac că instanța de apel poate dispune suspendarea sentinței de deschidere a procedurii, care este vădit nelegală și netemeinică, în temeiul art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 450 alin. (1)-(4) si art. 719 alin. (1)-(6) C. proc. civ.

Continuarea procedurii până la soluționarea definitivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea PRUTUL S.A., în condițiile în care este vădit neîntemeiată, apreciază recurenții că produce debitoarei prejudicii și perturbarea gravă a activității, în condițiile în care societatea nu este în stare de insolvență, a achitat în integralitate debitul înscris în titlurile de creanță indicate de judecătorul sindic în sentință (20 de facturi aflate la filele x și urm., vol. I dosar Tribunalul Călărași) și i-a fost ridicat dreptul de administrare debitoarei, deși Raportul de cauze (aflat la filele x al Curții de Apel București) a stabilit că administrarea societății nu are nicio vină raportat la situația societății din acest moment.

Se mai arată că debitoarea a avut, atât la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de către PRUTUL S.A., precum și la data pronunțării sentinței nr. 107/28.09.2020, și ar avea și în prezent disponibilități bănești (aspect care rezultă și din înscrisul aflat la fila x CAB - dovada plaților efectuate de A.P.I.A. în perioada 15.06.2020-19.08.2020 în cuantum de 407.092,30 RON), dar nu mai datorează nicio sumă de bani creditoarei PRUTUL S.A., nici din debitul principal și nici cu titlu de penalități de întârziere.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că societatea debitoare și-a desfășurat activitatea în domeniul agricol în mod neîntrerupt, așa cum rezultă din balanțele de verificare depuse la dosar, situația furnizorilor, chiar în condițiile abuzurilor A.P.I.A. împotriva sa și a necesității promovării unor serii de litigii referitoare la subvențiile la care societatea era îndreptățită pentru perioada 2007-2016.

Apreciază că sentința a cărei suspendare au solicitat-o este nelegală și netemeinică, judecătorul sindic C. din cadrul Tribunalului Călărași înlăturând nemotivat probatoriul administrat, prin care consideră recurenții că au dovedit faptul ca societatea nu datorează creanța pentru care s-a deschis procedura insolventei, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.

Mai mult, susțin recurenții că societatea debitoare a avut și are încasări și plăți ca urmare a desfășurării în mod continuu a activității sale și nu se află în stare de insolvență . Societatea recurentă se afla în relații cu mulți furnizori și beneficiari, însă a fost nevoită să își anunțe clienții și furnizorii cu privire la presupusa sa stare de insolvență, ceea ce a condus la interpelări din partea acestora în ceea ce privește desfășurarea activității sale, situație care îi produce nu numai un prejudiciu de imagine, dar și un prejudiciu material.

Raportat la prevederile legale ce reglementează materia insolvenței, recurenții arată că este de remarcat faptul că admiterea cererii de intrare în insolvență în mod efectiv produce efecte ireversibile, situație în care, cu atât mai mult, este interesată de a obține suspendarea executării hotărârii instanței de fond, pe care o apreciază a fi profund nelegală și netemeinică.

Menționează că refuzul plații creanței rezultă din faptul că debitoarea nu datorează nicio sumă de bani societății PRUTUL S.A., iar nu din lipsa fondurilor sau a blocării conturilor, așa cum afirmă PRUTUL în punctul de vedere exprimat în fața Curții de Apel înaintea termenului din 07.12.2020.

De altfel, mai arată și că nu sunt blocate conturile societății, popririle de pe conturile societății fiind ridicate de BEJ D. încă din luna iunie 2020, după achitarea integrală a debitului către PRUTUL S.A. și încetarea executării silite.

În continuare, recurenții redau, în integralitate, motivele din cererea de apel pentru care consideră că sentința nr. 107/28.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, de Tribunalul Călărași, secția Civilă, este nelegală.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei PRUTUL S.A. la 04.01.2021, care, la 14 ianuarie 2021 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale în materie, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu preliminar, deși recurenții au indicat ca și motive de casare pe care își întemeiază recursul punctele 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă constată că, prin memoriul de recurs, nu au fost dezvoltate motive de nelegalitate care să fie subsumate acestor motive de nelegalitate, întrucât, pe de o parte, recurenții nu au arătat ce aspecte ale hotărârii atacate sunt nemotivate, contradictorii sau străine de natura cauzei, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 20 și 29 din Legea nr. 85/2014 sunt invocate formal, fiind străine de considerentele instanței de apel din încheierea atacată.

Înalta Curte, constatând că a fost invocată și greșita aplicare a normelor de procedură prevăzute de art. 450 alin. (1)-(4) și art. 719 alin. (6) C. proc. civ., precum și de dispozițiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care, din această perspectivă, va proceda la analizarea motivelor de recurs.

Potrivit art. 43 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, "următoarele hotărâri ale judecătorului sindic vor putea fi suspendate de instanța de apel: a) sentința de deschidere a procedurii insolvenței", iar potrivit dispozițiilor art. 342 alin. (1) din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ..".

În acest sens, art. 450 C. proc. civ. dispune în sensul că, "(1) suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel; (3) cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător; (4) suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărui cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul acestor dispoziții legale, curtea de apel analizând corespunzător condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a sentinței primei instanțe.

Este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică.

Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, înainte de a se trece la examinarea motivelor invocate prin cererea de suspendare, titularul cererii trebuie să facă dovada depunerii cauțiunii în cuantumul legal datorat.

Cu privire la condiția extrinsecă, constând în depunerea cauțiunii în cuantumul datorat conform dispozițiilor art. 719 alin. (3) C. proc. civ., se constată că în mod corect a reținut instanța de apel faptul că petenții au făcut dovada plății cauțiunii în cuantum de 1000 RON, chitanța nr. x din 27.11.2020 fiind depusă la dosar.

Cu privire la măsura suspendării executării provizorii a hotărârii, instanța supremă reține că, pentru adoptarea acestei măsuri, partea care o solicită trebuie să facă, pe de o parte, dovada prejudiciului iminent pe care l-ar suferi prin executare și, pe de altă parte, perturbarea gravă a activității cauzată de măsura deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.

Totodată, partea trebuie să justifice urgența acestei măsuri, condiționată la rândul său de existența unor motive temeinice, fundamentate pe situații excepționale care, în ipoteza producerii lor, ar crea prejudicii ce nu ar putea fi reparate nici măcar pe calea întoarcerii executării.

Prin raportare la aceste considerații cu valoare principială, instanța supremă constată că dispozițiile art. 450 C. proc. civ. au fost aplicate în mod corect de instanța de apel,

În acest sens, se constată că argumentele recurenților, reluate și prin cererea de recurs, s-au concentrat pe eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi prin deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei, fără a prezenta dovezi concrete în acest sens. Totodată, argumentele recurenților vizează, în principal, netemeinicia sentinței de deschidere a procedurii insolvenței ce face obiectul apelului, fără a se arăta, prin memoriul de recurs, în ce fel au fost aplicate greșit dispozițiile legale incidente cu prilejul soluționării cererii de suspendare a executării sentinței nr. 107/28.09.2020, pronunțată de Tribunalul Călăraș, secția Civilă.

Or, în virtutea caracterului excepțional al suspendării executării unei hotărâri judecătorești, este necesar ca motivele invocate prin cererea de suspendare să se circumscrie unor argumente temeinice care să justifice luarea unei astfel de măsuri, exprimarea unor simple supoziții nefiind suficientă.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut corect că petentul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu iminent, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a hotărârii judecătorești, deschiderea procedurii insolvenței neputând fi considerată, prin ea însăși, un prejudiciu adus debitoarei.

Toate celelalte aspecte invocate prin memoriul de recurs sunt critici ce vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței judecătorului sindic, de deschidere a procedurii insolvenței, nu veritabile critici ale încheierii pronunțate în temeiul art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014. Așadar, instanța de recurs, limitată în demersul său la verificarea legalității acestei încheieri, constată că toate aceste motive de apel sunt străine de actul jurisdicțional ce face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții B. și A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii nr. 105A din 7 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții B. și A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii nr. 105A din 7 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.