ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1565/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. solicitând obligarea paratei la plata sumei de 216.167,09 Euro (1.009.046,36 RON la cursul de 1 Euro = 4,6679 RON din data de 23.01.2018) reprezentând penalități calculate conform art. 6 din Contractele încheiate între părți, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 3744 din 12.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 216.167,09 euro cu titlu de penalități de întârzierea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și a anulat cererea reconvențională ca netimbrată.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia civilă nr. 416/2020 din 25 mai 2020 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3744 din 12.12.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..

Împotriva deciziei nr. 416/2020 din 25 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Preliminar argumentării motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă susține că în ceea ce privește termenul de introducere a căii de atac este de observat că decizia recurată a fost comunicată la sediul social a pârâtei, iar nu la domiciliul procesual al pârâtei, respectiv București, str. x, et.l, deși, prin intermediul notelor de probatorii formulate prin reprezentant convențional, pârâta a ales și indicat expres locul citării și al comunicării altor acte de procedura, conform art. 158 din Noul C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că, pentru stabilirea penalităților de întârziere în sarcina sa, era imperativă administrarea probei cu înscrisuri, martori, precum și expertiza tehnică de specialitate securitate la incendiu și expertiza tehnică de specialitate protecția muncii pentru determinarea prejudiciului pretins prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin simpla analiză a facturilor emise și a dispozițiilor contractuale, raportându-se exclusiv la data la care lucrarea trebuia finalizată, respectiv la data la care au început a curge penalitățile de întârziere.

Pe cale de consecință, susține recurenta-pârâtă, în virtutea rolului activ instanța de control judiciar trebuia pună în discuție necesitatea probelor antemenționate sau, cel puțin, să nu se rezume la respingerea cererii de încuviințare acestora în mod formal, discreționar și fără nici o justificare.

Or, neprocedând astfel, susține recurenta-pârâtă, instanța nu a soluționat fondul cauzei, examinarea aspectelor precum verificarea posibilității de execuție a lucrărilor ce fac obiectul contractelor în condiții de siguranță fiind esențiale pentru evidențierea excepției de neexecutare din partea pârâtei, dar și pentru determinarea debitului pretins cu titlu de penalități prin acțiune.

După redarea dispozițiilor art. 258 alin. (1) și art. 255 C. proc. civ., recurenta-pârâtă consideră că și din perspectiva prevederilor art. 478 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. se poate reține încălcarea unei norme de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei către instanța de apel spre o nouă judecare, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, rejudecând respingerea cererii de chemare în judecată; suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția tardivității declarării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 februarie 2021 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea părților a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate excepția tardivității și a nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., precum și ale art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția tardivității este neîntemeiată, iar recursul este nul pentru următoarele considerente:

În ce privește excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, se constată că este nefondată, având în vedere că din actele dosarului reiese că deși decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată recurentei-pârâte la 19 iunie 2020 aceasta a fost comunicată la sediul social al recurentei-pârâte, respectiv în Călărași, str. x și nu la sediul ales din București, str. x, cum a fost precizat la dosar apel.

Astfel fiind, se apreciază că termenul de recurs curge de la data de 13 august 2020 când reprezentantul convențional a recurentei-pârâte a luat cunoștință de decizia recurată și cum cererea de recurs a fost depusă la 11 septembrie 2020, recursul fiind declarat în termen.

Referitor la excepția nulității recursului, se reține că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menționat în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deși a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererea de recurs recurenta-pârâtă, și-a exprimat nemulțumirea sub aspectul modului de stabilire a situației de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raționamentul instanței în interpretarea probatoriului, iar trimiterile la anumite dispozițiile legale au fost făcute pentru a fi reevaluată situația de fapt a cauzei, ori dezvoltarea acestora nu permite încadrarea și analizarea din perspectiva motivului de recurs invocat, motiv pentru care nu pot fi reținute ca și critici de nelegalitate.

Totodată, recurenta-pârâtă a invocat încălcarea de către instanța de apel a rolului activ al instanței prin raportare la necesitatea administrării unor probe considerate esențiale de către pârâtă, or în opinia raportorului astfel de susțineri nu pot fi analizate ca și critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

De aceea, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept procedural ce au fost încălcate, însă recurenta nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reținerile instanței de apel privind situația de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie și care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

În consecință, se constată că recurenta-pârâtă s-a îndepărtat de la cerințele motivului de recurs invocat, iar argumentele prezentate vizează aspecte de netemeinicie și nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 416/2020 din 25 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2021.