ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față, se constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 642 din 26.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelurile formulate de apelanta - debitoare A. S.R.L. și apelanții - creditori B. S.R.L., C., a anulat în parte sentința nr. 4288 din 05.12.2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în ceea ce privește soluția dată contestației formulate de contestatoarea - creditoare D. S.R.L. cu privire la creanțele creditorilor C. și B. S.R.L. și, evocând fondul: a admis contestația formulată de contestatoarea - creditoare D. S.R.L. cu privire la creanțele creditorilor C. și B. S.R.L., a dispus modificarea modalității de înscriere în tabelul de creanțe, a creanțelor în cuantum de 4.001.554,06 RON ale creditorilor C. și B. S.R.L., din creanțe certe, lichide și nescadente în creanțe sub condiție și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei civile nr. 642 din 26.06.2020, revizuenții S.C. B. S.R.L. și C. au formulat revizuire, înregistrată pe rolul secției a VI-a Civilă a Curții de Apel București sub nr. x/2020, prin care au solicitat: în principal, anularea deciziei civile nr. 642 din 26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019 și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în subsidiar, anularea deciziei atacate și, reținând spre rejudecare apelurile formulate, să se dispună schimbarea în tot a sentinței civile nr. 4288 din 05.12.2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în sensul respingerii contestației formulate de D. în privința eliminării din tabelul preliminar a creanțelor înscrise sub condiție suspensivă, iar în terțiar, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul, admiterii apelurilor formulate, modificarea în tot a sentinței civile nr. 4288 din 05.12.2019 și respingerea contestației formulate de către D. S.R.L., ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1119 din 23 septembrie 2020 a respins excepția necompetenței materiale și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenții S.C. B. S.R.L. și C. împotriva deciziei civile nr. 642 din 26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei civile nr. 1119 din 23 septembrie 2020 pronunțată de curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, S.C. B. S.R.L. și C. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenții au susținut, în esență, că hotărârea ce face obiectul recursului formulat, a fost pronunțată de o instanță necompetentă material față de incidența dispozițiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., împrejurare care duce la casarea hotărârii față de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenții consideră că hotărârea este cel puțin parțial nemotivată dar și pentru că aceasta conține motive contradictorii.

Recurenții susțin că așa cum rezultă din lecturarea deciziei civile recurate, instanța a dezvoltat doar într-o frază, ce-i drept mai complexă, rațiunea pentru care a validat hotărârea supusă revizuirii și a dispus respingerea cererii lor și că decizia civilă nu satisface toate garanțiile pe care o hotărâre judecătorească trebuie să le ofere - nu este amplu motivată și nici nu face trimitere la aspectele ce au determinat această convingere, și nici la susținerile părților, aspecte ce reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii.

În opina recurenților există contradicție între considerentele hotărârii, în condițiile în care, pe de-o parte se reține că creanțele nescadente au făcut obiectul criticilor formulate în dosarele a2 și a3, iar pe de altă parte se apreciază ca aceste creanțe nu au făcut obiectul acestor dosare.

Recurenții consideră că în speță, instanța de apel și-a limitat analiza, fără a pune în discuție toate chestiunile criticate prin cererea revizuire, iar această conduită a instanței, prin care nu extinde analiza și la alte probleme tranșate și care într-o manieră potrivnică încalcă autoritatea de lucru judecat, fiind autorizată în acest sens de lege ori de părți, atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut că instanța revizuire a interpretat în mod defectuos, prin raportare la elementele speței, dispozițiile din C. civ. referitoare la incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții susțin că prin hotărârea pronunțată s-au încălcat normele de drept material când s-a omis a se constata că atâta vreme cât hotărârea instanței de fond nu a fost apelată sub aspectul creanțelor nescadente deținute de creditorii C. și B. S.R.L., aceasta a intrat în autoritate de lucru judecat, iar prin hotărârea ce a făcut obiectul revizuirii, instanța nu avea posibilitatea legală ca prin soluția pronunțată să determine o încălcare a acestui principiu.

Or, susțin recurenții, se impunea ca instanța de revizuire să rețină că hotărârea judecătorească definitivă este situată în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională iar un efect intrinsec al hotărârii judecătorești îl constituie forța executorie a acesteia, care trebuie respectată și executată atât de către cetățeni, autoritățile publice, cât și de către instanțele judecătorești.

Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata D. S.R.L. a invocat excepția inadmisibilității recursului solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Din perspectiva motivului de recurs invocat, recurenții au susținut că instanța de revizuire a respins în mod netemeinic și nelegal excepția de necompetență materială.

Critica recurenților este nefondată, întrucât cererea de revizuire a fost întemeiată și pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., motiv care vizează existența unor hotărâri definitive potrivnice, iar în ceea ce privește instanța competentă devin relevante dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Competența de soluționare a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este stabilită exclusiv de dispozițiile art. 510 C. proc. civ., text de lege ce prevede în cuprinsul alin. (2) că revine competența de soluționare instanței mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre, fără vreo altă referire cu privire la instanța care a evocat fondul.

Cum în speță s-a invocat contrarietatea sentinței civile nr. 4287 din 05.12.2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă cu decizia civilă nr. 641 din 26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, reiese că instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 4287 din 05.12.2019, este Curtea de Apel București, astfel cum în mod corect a statuat instanța de revizuire.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din perspectiva punctului 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenții au susținut că hotărârea este cel puțin parțial nemotivată instanța limitându-și analiza, fără a pune în discuție toate chestiunile criticate prin cererea revizuire dar și pentru că aceasta conține motive contradictorii în sensul că pe de-o parte se reține că creanțele nescadente au făcut obiectul criticilor formulate în dosarele a2 și a3, iar pe de altă parte se apreciază ca aceste creanțe nu au făcut obiectul acestor dosare.

Contrar susținerilor recurenților, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, instanța nefiind ținută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluții clare și convingătoare impune acest lucru și cât nu sunt încălcate exigențele dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. - ceea ce în speță nu se regăsește.

Simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de către aceștia, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat și nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Ceea ce critică recurenții prin prisma acestui motiv de casare, prin trunchierea considerentelor și izolarea unor fraze de restul conținutului celorlalte, este în realitate raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte, constată că în speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de revizuire a expus în mod clar și convingător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Este de reținut că hotărârea poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța sau dacă există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

Or, susținerea recurenților privind presupusa contradictorialitate a reținerilor instanței de revizuire față de creanțele nescadente că au făcut obiectul criticilor formulate în dosarele a2 și a3 și presupusa apreciere că aceste creanțe nu au făcut obiectul acestor dosare, nu poate fi inclusă în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Astfel se constată că în expunerea raționamentului logico-juridic pentru fundamentarea soluției pronunțate, instanța de revizuire a considerat necesar să prezinte aspecte ale situației de fapt, sens în care a expus, într-un mod sistematic și deloc contradictoriu, concluziile constatărilor făcute în raport de analiza hotărârilor pretins contradictorii, neexistând contradictorialitate între cele expuse.

Se constată că soluția pronunțată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcție de motivele de revizuire invocate și că nu se poate reține existența unor contradicții, ci, dimpotrivă, argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Verificarea considerentelor deciziei atacate și a susținerilor recurenților relevă fără echivoc faptul că instanța de revizuire a analizat criticile cu care a fost învestită și le-a înlăturat argumentat.

În consecință, împrejurarea că recurenții sunt nemulțumiți de argumentele și soluția pronunțată în cauză nu determină incidența niciuneia dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absența motivării, contradicția argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Criticile vizând greșita soluție de respingere ca nefondată a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi reținute.

Astfel, motivul care a stat la baza soluției de respingere ca nefondată a cererii de revizuire a constat în neîndeplinirea cerințelor de la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținându-se că hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini cu aparența aceluiași obiect, atât timp cât raporturile juridice ce stau la baza celor două litigii derivă din contestații la tabelul creditorilor vizând creanțe diferite.

În cauză, instanța a procedat la analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză, în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând că deși există identitate de părți și obiect creanțele supuse analizei judecătorului sindic au fost diferite, 4.001.554,06 și respectiv 9.350.000 RON.

Astfel, s-a avut în vedere că, prin contestația formulată în dosarul nr. x/2019 contestatoarea D. a solicitat modificarea modalității de înscriere a creanței cu care figurează în tabelul preliminar creditorii B. S.R.L. și C., din "creanță certă, lichidă și exigibilă" (în realitate, nescadentă), în creanță sub condiție, arătând că în tabelul preliminar de creanțe cei doi creditori au fost înscriși cu câte o creanță certă, lichidă și exigibilă (în realitate, nescadentă) în cuantum de 4.001.554,06 RON, deși, în realitate, creanțele respective sunt afectate de o condiție suspensivă, creanțe care nu au făcut obiectul dosarelor asociate a2 și a3, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4287/05.12.2019 (în cadrul acestora fiind discutată modalitatea de înscriere a creanței în cuantum de 9.350.000 RON).

Astfel fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de revizuire a analizat în mod judicios incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a constatat în mod corect că acest motiv de revizuire nu este incident.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții S.C. B. S.R.L. și C. împotriva deciziei civile nr. 1119 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții S.C. B. S.R.L. și C. împotriva deciziei civile nr. 1119 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2021.