ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1555/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1555/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 17 iunie 2021
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 21.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.A. MEMBRA A GRUPULUI D., solicitând:
constatarea caracterului nul absolut si abuziv al clauzei contractuale prevăzute in cuprinsul art. 5 pct. 1 lit. a) din Contractul de credit nr. x/07.04.2008 - referitor la comisionul de administrare a creditului si, pe cale de consecință, să se dispună anularea acestuia și obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor incasate abuziv, fara temei legal, in baza clauzelor contractuale abuzive, cu titlu de comision de administare a creditului (de acordare) la care se vor adaugă dobânzile legale in funcție de data plații si data restituirii efective, ca urmare a constatării caracterului nul absolut al clauzei abuzive;
2 constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. b) din Contractul de credit nr. x/07.04.2008, referitoare la perceperea comisionului de rambursare in avans si in consecința, constatarea nulității absolute a acesteia;
constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in art. 8 din contractul de credit si eliminarea acesteia;
stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului de 2,32 RON, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului;
5.denominarea in moneda naționala a plaților, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește in moneda naționala;
obligarea paratei la restituirea sumelor achitate cu titlu de diferente de curs valutar; solicita cheltuieli de judecata, conform art. 453 Noul C. proc. civ. (taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu).
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 2563/2019 din data de 18.09.2019, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. MEMBRA A GRUPULUI D. și a luat act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1829 din 8 decembrie 2020, a admis cererea de apel formulată de apelanții reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2563 din data de 18.09.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S.A. MEMBRA A GRUPULUI D.; a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul că a admis în parte cererea reclamanților; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei 5.1 pct. 1 lit. a) convenția părților referitoare la comisionul de administrare; a dispus restituirea sumei achitate cu acest titlu și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON către apelanți. Împotriva acestei decizii reclamanții A. și B. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și reținerea spre rejudecare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă C. S.A. MEMBRA A GRUPULUI D. a invocat excepția inadmisibilității recursului solicitând, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.
La data de 14 aprilie 2021 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică, întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă C. S.A. MEMBRA A GRUPULUI D., Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j
3
), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. și B. (21 februarie 2019), legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia protecției consumatorilor.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1829 din 8 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2021.