ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 15.09.2017 sub nr. x/2017, reclamanta Clinica A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Clinic de Nefrologie Dr. Carol Davila la plata către reclamantă a sumei de 532.905,42 RON, reprezentând datorie neachitată de către pârât, în temeiul contractului de asociere în participațiune nr. x/03.05.2007, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În ședința publică din data de 18.10.2018 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei arătând că reclamanta și-a cesionat toate drepturile și obligațiile din contract către o altă societate, depunând în acest sens la dosar un contract de cesiune .

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 3478/2018 din data de 15 noiembrie 2018, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei CLINICA A. S.R.L. și a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 94 din 14 februarie 2020, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă CLINICA A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3478 din 15.11.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA; a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pârâtul Spitalul Clinic de Nefrologie Dr. Carol Davila a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea principiilor disponibilității și contradictorialității, respectiv a art. 9 alin. (2) și art. 14 din C. proc. civ. în condițiile în care instanța nu a fost învestită, vreodată, cu vreo cerere de anulare/excepție de nulitate, în tot sau în parte, a contractului de cesiune, a contractului de asociere în participațiune nr. x din 3 mai 2007, cesiune perfectată la 1 iulie 2015, între cedentul CLINICA A. S.R.L, cesionarul B. S.R.L și Spital.

Recurentul - pârât susține că reclamanta nu a înțeles să critice hotărârea primei instanțe prin prisma faptului că nu a existat operațiunea de cesiune de creanțe (cuprinsă în convenția de cesiune de contract), ci prin prisma nevalabilității acesteia.

În opinia recurentului - pârât hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 1270

1

și art. 1315

2

din C. civ., în condițiile în care instanța, nesocotind voința părților, a interpretat contractul de cesiune, în tot, a contractului de asociere în participațiune nr. x din 3 mai 2007, ca fiind o cesiune, în parte, a contractului ori numai o cesiune a creanțelor născute după 1 iulie 2015, în relația dintre cesionar și Spital, contractantul cedat.

Recurentul - pârât consideră că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, în contextul în care, pe de-o parte, instanța a reținut că "terțul se substituie în raporturile născute dintr-un contract numai în ceea ce privește prestațiile care nu au fost integral executate", iar, pe de altă parte, că "întrucât în cuprinsul contractului de cesiune nu s-a prevăzut transmiterea creanțelor sau preluarea de obligații, drepturile și obligațiile născute anterior rămân în patrimoniul contractanților originari".

Pentru aceste considerente recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă a invocat excepția tardivității declarării recursului, iar pe fond respingerea ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 ianuarie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 13 mai 2021 s-a respins excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata-reclamantă CLINICA A. S.R.L.; s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și s-a acordat termen la data de 17 iunie 2021, pentru judecata pe fond a recursului, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, recurentul-pârât a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 14 C. proc. civ. întrucât instanța nu a fost învestită cu cerere de anulare/excepție de nulitate, în tot sau în parte, a contractului de cesiune sau a contractului de asociere în participațiune nr. x din 3 mai 2007.

Criticile vor fi înlăturate.

Cu privire la principiul disponibilității, a cărui încălcare de către instanța de apel a fost invocată de recurenta-pârâtă, se reține că art. 9 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

Principiul contradictorialității în procesul civil, astfel cum este reglementat în art. 14 din C. proc. civ., presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuția părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condițiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanțial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

Înalta Curte, subliniază faptul că apelul este o cale de atac ordinară, cu caracter devolutiv, iar limitele devoluțiunii sunt imperativ stabilite prin dispozițiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că:"(1) Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu".

Din interpretarea logică și sistematică a normelor procedurale enunțate, ținând seama și de principiul disponibilității care guvernează procesul civil în toate etapele procedurale pe care acesta le parcurge, se desprinde concluzia că instanța de apel, ca instanță de control judiciar, este ținută să analizeze criticile pe care partea apelantă a înțeles să le formuleze la adresa sentinței apelate prin cererea de apel, fără a putea realiza o analiză a chestiunilor care nu au fost cuprinse în cererea de apel și nici nu poate efectua o judecare a cererii de chemare în judecată atât timp cât nu a fost stabilit în mod corect cadrul procesual.

În speță, se constată că printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părți, interpretând corect întreaga documentație existentă, soluția pronunțată fiind în deplină concordanță cu situația de fapt și de drept.

Nu se poate reține că a fost încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția părților aspectele esențiale în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare dezbaterile având loc în prezența părților, susținerile au fost consemnate conform încheierii din 17 ianuarie 2020.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată și soluția primei instanțe privind excepția lipsei calității procesuale active, instanța de apel, în virtutea respectării rolului activ al instanței avea obligația de a stabili în mod corect cadrul procesual pentru soluționarea litigiului.

Ca atare, nu se poate imputa instanței de apel că a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul cererii de chemare în judecată, cum de altfel susține recurenta-pârâtă, nu a fost schimbat.

Întreaga argumentare a recurentului privind încălcarea art. 1270

1

și art. 1315

2

din C. civ., în sensul că instanța, nesocotind voința părților, a interpretat contractul de cesiune, în tot, a contractului de asociere în participațiune nr. x din 3 mai 2007, ca fiind o cesiune, în parte, a contractului ori numai o cesiune a creanțelor născute după 1 iulie 2015, în relația dintre cesionar și Spital, contractantul cedat, va fi înlăturată.

În cauză, se constată că principala analiză efectuată de instanța de apel a vizat soluționarea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active și, în cadrul acestei analize, a făcut o prezentare a contractului de cesiune a contractului de asociere în participațiune nr. x/03.05.2007, invocat de reclamantă ca izvor al pretențiilor valorificate prin intermediul cererii de chemare în judecată.

Astfel încât, nu se poate reține că instanța de apel prin analiza efectuată a nesocotit voința părților și că prin această analiză ar fi încălcat art. 1270

1

și art. 1315

2

din C. civ.

Totodată, se constată că, în acord cu raționamentul instanței de apel, întrucât în cuprinsul contractului de cesiune nu s-a prevăzut transmiterea creanțelor sau preluarea de obligații, drepturile și obligațiile născute anterior cesiunii, rămân in patrimoniul contractanților originari, astfel încât excepția lipsei calității procesuale active, este nefondată.

Nu se va reține nici critica privind o presupusă contradictorialitate a motivelor deciziei recurate, având în vedere că fragmentele din considerentele deciziei recurate prezentate de recurent, vizează aspectele teoretice și concluzia privind constatările instanței din analiza calității părților contractante.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2021.