ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1506/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1506/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 iunie 2021
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 24 aprilie 2019, în dosarul nr. x/2019, petenții A. și B. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1841/A/2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, și a deciziei civile nr. 340/A/2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ambele pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2019, instanța a dispus disjungerea din dosarul nr. x/2019 a cererii de revizuire având ca obiect decizia civilă nr. 340/A/2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, această cerere de revizuire fiind înregistrată într-un nou dosar, nr. x/2019
Prin decizia civilă nr. 820/A din 21 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de revizuire formulată de A. și B., în contradictoriu cu intimații C. S.R.L. și D., împotriva deciziei civile nr. 340/A/2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., în nume propriu și în calitate de mandatar a lui B., solicitând admiterea recursului.
Prin decizia civilă nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar a lui B., împotriva deciziei civile nr. 820/A din 21 iunie 2019, pronunțată Tribunalului Maramureș în dosarul nr. x/2019.
Împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, au declarat recurs A., B. și D., prin care au aratat că, în soluționarea recursului împotriva deciziei nr. 820/A din 21 iunie 2019, în mod nelegal D. a figurat ca intimată, alături de C. și că au solicitat instanței de recurs continuarea judecății numai după îndreptarea acestei erori.
Cauza a fost înregistrată la 25 mai 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- a Civilă, sub același număr.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 23 februarie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, nefiind depus niciun punct de vedere.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 15 iunie 2021.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cauza are ca obiect recursurile declarate de recurenți împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul împotriva unei decizii pronunțate în revizuire.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac înseamnă faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Mai mult, dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează chiar prin exercițiul lui, partea interesată neavând posibilitatea de a folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, potrivit art. 460 din C. proc. civ.
În prezenta cauză, se exercită recurs împotriva unei decizii prin care calea extraordinară a recursului a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., și prin urmare decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de recurenții B., A. și D. împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții B., A. și D. împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.