ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1504/2021

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 octombrie 2017, sub nr. x/2017, la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. recunoașterea și încuviințarea executării silite pe teritoriul României a sentinței arbitrale din 13 decembrie 2012, pronunțată în cauza nr. x de către Tribunalul Arbitral constituit de Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate Convenția de la New York privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine din anul 1958 și prevederile art. 1124 și urm. din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1409 din 09 mai 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., a recunoscut și încuviințat executarea silită pe teritoriul României a sentinței arbitrale din data de 13 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. x de Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera Internațională de Comerț, doar pentru sumele în cuantum de 166.250 USD, reprezentând compensația pentru onorariile și cheltuielile arbitrilor și cheltuielile administrative ale Curții de Arbitraj Internațional și în cuantum de 214.671,85 Euro, reprezentând compensația pentru cheltuielile de judecată și alte costuri.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta A., cât și pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 476/A din 13 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 1409 din 09 mai 2018, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins cererea de recunoaștere și încuviințare a executării sentinței arbitrale, în tot, ca neîntemeiată.

De asemenea, instanța de control judiciar a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâtă împotriva considerentelor aceleiași sentințe precum și de reclamanta A..

Prin încheierea din 24 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis cererea formulată de petenta B., în contradictoriu cu A. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 476/A/13.03.2019 în sensul că în loc de mențiunea "Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București, secția a V-a civilă" se va trece mențiunea "Definitivă".

La data de 23 iunie 2020, recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a încheierii din 27 februarie 2019, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a încheierii atacate, precum și trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București.

La 2 noiembrie 2020, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei și a încheierii recurate ca fiind temeinice și legale, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată la 20 august 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, sub același număr.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, intimata reclamantă depunând punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 15 iunie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva încheierii din 27 februarie 2019 și a deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost admis apelul pârâtei cu consecința schimbării sentinței atacate, iar pe fond, a fost respinsă cererea de recunoaștere și încuviințare a executării sentinței arbitrale, în tot, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 1131 alin. (1) din C. proc. civ. "cererea de recunoaștere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluționează prin hotărâre dată cu citarea părților și care poate fi atacată numai cu apel".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., în forma prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. se prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, din analiza dispozițiilor legale anterior evocate și în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, rezultă că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 27 februarie 2019 și a deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

În ceea ce privește cererea formulată de intimata-pârâtă privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-pârâte privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A.. împotriva încheierii din 27 februarie 2019 și a deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulata de intimata-pârâtă B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.