ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 57/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 156.377,69 USD, precum și a dobânzii legale calculată la valoarea debitului restant, până la data plății efective.

Prin sentința arbitrală nr. 14 din 15 martie 2019, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active; a fost admisă în parte cererea de arbitrare, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 125.667,09 USD și 25.822 USD, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei principale, calculate pentru perioada 15.01.2015-18.06.2018, precum și dobânda legală suplimentară aferentă sumei de 125.667,09 USD, până la momentul plății efective; a fost obligată pârâta la plata sumei de 96.637,48 RON, reprezentând cheltuieli de arbitrare.

Împotriva sentinței arbitrale, B. a formulat acțiune în anulare, înregistrată la data de 10.09.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost trimis dosarul secțiilor civile ale Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale formulată de reclamanta B., ca neîntemeiată.

La data de 25.02.2021, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata C.. a formulat cerere de recurs incident și întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii.

Recurenta B. a formulat întâmpinare și răspuns la întâmpinare.

Intimata C.. a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei B..

Pe baza recursului, a recursului incident, a întâmpinărilor și a răspunsurilor la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil, iar recursul incident rămas fără efect.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect sentința civilă nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale formulată de reclamanta B..

Instanța supremă reține că dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la 01.02.2017, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Astfel, se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. împotriva sentinței civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Totodată, instanța supremă constată că în raport de prevederile art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de recurenta C. este rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta B. împotriva sentinței civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă., ca inadmisibil.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta C. împotriva aceleiași sentințe.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2022.