ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 iunie 2021
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2019, pe rolul Tribunalului Prahova, secția I Civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Serviciul Județean Prahova al Arhivelor Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că în perioada 01.03.1980-20.04.1992 a fost încadrată la Fosta Filatură de Lână Pieptănată Mizil, cu contract de muncă pe perioada nedeterminată, pe postul de filatoare ring, cu activitate desfășurată efectiv în codiții deosebite, specifice grupei a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile de la poziția nr. 160 și nr. 165 din Anexa nr. II la Ordinul M.M.P.S. nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării și poziția nr. 116 din Anexa nr. II la Ordinul M.M.P.S. nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.
Prin sentința civilă nr. 581 din 21 mai 2020, pronunțată Tribunalul Prahova, secția I civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, la 17 iunie 2020 reclamanta a formulat apel, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I Civilă.
Prin încheierea din sedința publică de la 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus vreun înscris prin care să solicite judecata apelului în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului împotriva sentinței civile nr. 581 din 21 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I Civilă.
Împotriva încheierii din sedința publică de la 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă, reclamanta a formulat recurs la 17 noiembrie 2020, prin care a solicitat casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă.
Recurenta a susținut că, la termenul de judecată la care s-a dispus suspendarea cauzei, s-a aflat în imposibilitate de prezentare din cauza pandemiei precum și stării sale de sănătate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. civ.
La data de 11 iunie 2021 recurenta-reclamantă a depus prin poștă electronică o cerere de renunțare la judecata recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 406 din C. proc. civ.
Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (3) teza I din C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."
Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin cererea depusă prin poștă electronică la 11 iunie 2021, recurenta-reclamantă a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata recursului.
Prin urmare, manifestarea expresă de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac exercitate, reprezintă un act de dispoziție formulat în termeni lipsiți de echivoc și care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil potrivit art. 9 din C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renuntarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2021.