ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1017/2019

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub nr. x/2016, reclamantele A., B., C. și D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta E. Sucursala de Producție Mizil, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele precizate în anexa la cererea de chemare în judecată au fost salariate ale pârâtei pe posturile de croitor și confecționeri mașiniști de articole textile, activități desfășurate în condiții deosebite, corespunzătoare grupei a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, și să se dispună obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe în acest sens.

Prin Sentința nr. 3710 din data de 14 septembrie 2017, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamante, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 3710 din data de 14 septembrie 2017 a Tribunalului Prahova au formulat apel reclamantele A., C. și D.

Prin încheierea de ședință din data de 03 mai 2018, Curtea de Apel Ploiești a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de către reclamantele A., B., C. și D. împotriva Sentinței civile nr. 3710 din 14 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova în același dosar, reținând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 03 mai 2018 și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.09.2018.

La data de 01.10.2018, intimata-reclamantă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

De asemenea, la data de 17.10.2018 intimata-pârâtă E. Prahova Sucursala Mizil a depus întâmpinare și prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 18 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul declarat în cauză nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 22 martie 2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În prezenta cauză, recurenta-reclamantă nu menționează niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., și nici nu prezintă criticile pentru care hotărârea instanței de apel ar fi nelegală.

Având în vedere că recursul nu a fost motivat în termenul legal, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, Înalta Curte urmează a anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 3 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 3 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV