ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1686/2016

Decizia nr. 1686/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele; Prin sentința nr. 1970 din 9 iulie 2015, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA Mizil. A constatat că reclamantul A. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele 02.07.1979-01.09.1980 și 01.09.1980-01.07.1994, conform concluziilor raportului de expertiză F. A obligat pârâta să elibereze adeverință în acest sens. A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D., B. și C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 17 decembrie 2015. Prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2016, instanța de apel a dispus suspendarea judecății apelului, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatând că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă și acestea nu s-au prezentat în instanță. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții D., B. și C., arătând că nu au avut resursele financiare necesare pentru angajarea unui apărător calificat și, pentru următorul termen vor fi reprezentați de un avocat, motiv pentru care solicită repunerea dosarului pe rol și admiterea apelului așa cum a fost formulat. Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488”.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele mstanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenții au arătat că nu au avut resursele financiare necesare pentru angajarea unui apărător calificat, fără a formula critici de nelegalitate cu privire la încheierea împotriva căreia au exercitat recursul, nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția de suspendare a judecății apelului. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. Cum aspectul invocat de recurenți nu poate constitui o critică de nelegalitate care să conducă la desființarea încheierii atacate, întrucât nu are legătură cu cele statuate de instanță în respectiva hotărâre, această împrejurarea echivalează cu nemotivarea recursului.

Neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire Ia motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Având în vedere considerentele reținute și văzând că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul declarat de reclamanții B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanții B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2016.