ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1876/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2015 la data de 27.07.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta SC B. SA, solicitând ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să constate ca in perioadele 08.05.1975 - 01.11.1979 și 01.11.1979 - 01.07.1999 a fost angajatul paratei și a lucrat efectiv in gr. a II-a de muncă în procent de 100%, prin precizarea la actiune solicitand și eliberarea unei adeverințe de către pârâtă din care să rezulte, conform probatoriilor ce le va administra în cauză că trebuia să beneficieze de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 al MMPS, respectiv de grupa I, în procent de 100% pentru întreaga perioadă de timp cât a fost angajata pârâtei.

Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 2317 din 6 septembrie 2016 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.11.1979 - 01.07.1999, conform concluziilor raportului de expertiză C. A obligat pârâta prin lichidator judiciar să elibereze adeverință în acest sens. A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, apreciind că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și aplicarea corectă a legii, în sensul admiterii în tot a acțiunii civile în ceea ce privește încadrarea în grupa I de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 11 octombrie 2016.

Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza 1 și alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2317 din 6 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, pentru lipsa părților. Instanța a constatat că niciuna dintre părțile legal citate nu au depus vreun înscris la dosarul cauzei prin care să solicite judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, la data de 24 februarie 2017, a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de apel nu a reținut faptul că solicitase judecarea cauzei în lipsă, astfel încât soluția de suspendare a cauzei pentru lipsa părților nu este legală.

A solicitat casarea încheierii și reluarea judecății.

Învestit, prin repartizare aleatorie, cu soluționarea recursului, completul de filtru nr. 4 a dispus comunicarea cererii motivate de recurs către intimată, care a primit actul de procedură și nu a formulat întâmpinare.

Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 483 C. proc. civ. s-a constatat că recursul este admisibil în principiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea din camera de consiliu din 5 octombrie 2017 a admis în principiu recursul formulat de reclamant și a fixat termen de judecată în data de 9 noiembrie 2017, cu citarea părților.

Analizând recursul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părțile legal citate nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendare, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Referitor la soluția atacată cu recurs, Înalta Curte, examinând actele dosarului, reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 411 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. atunci când a suspendat judecata cauzei la termenul din 30 ianuarie 2017, în condițiile în care niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat la apelul în cauză și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Cum din actele cauzei nu rezultă că recurentul-reclamant și-a exprimat voința ca judecata procesului să se facă și în lipsa sa de la dezbateri, nu i se poate imputa instanței de apel că a omis să ia act de această manifestare a sa de voință.

În raport de aceste împrejurări, reținând legalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosar nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2017.