ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 20 decembrie 2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Tiha Bârgăului prin Primar, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 435.825,74 RON reprezentând diferență de preț, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 283/2019 din 29 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UAT COMUNA TIHA BÂRGĂULUI, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 435.825,74 RON și suma de 20.933,72 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta UAT COMUNA TIHA BÂRGĂULUI a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 550/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de pârâta UAT COMUNA TIHA BÂRGĂULUI împotriva sentinței civile nr. 283/2019 din 29 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, pârâta UAT COMUNA TIHA BÂRGĂULUI a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens, arată că prin acțiunea în pretenții s-a invocat clauza prevăzută în art. 19 din contractul de lucrări, (inițial, nr. 137/03-10.2007) coroborată cu art. 5 din contractul de cesiune nr. x/18.03.2014.

În acest context, arată că potrivit art. 19.2 prețul contractului de achiziție publică poate fi ajustat, pentru restul rămas de executat, numai în cazul apariției unor împrejurări care lezează interesele comerciale legitime ale părților și care în mod obiectiv, nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului sau a acordului cadru.

De asemenea, orice ajustare a prețului trebuie să evidențieze influența corectă pe care o exercită situația care justifică eventuala ajustare.

Potrivit dispozițiilor art. 19 pct. 6 orice ajustare a prețului trebuie să evidențieze influența corectă pe care o exercită situația juridică care justifică eventuala ajustare.

Astfel, susține recurenta, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că există trei indici de inflație, respectiv indicele pe produse alimentare, indicele de inflație pe mărfuri și indicele de inflație pe servicii.

În acest sens, se arată că pârâta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize financiar contabile care să "certifice sau nu" dacă sumele solicitate cu titlu de pretenții sunt certe, iar reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru calculul prețului ajustat și a diferenței între prețul plătit efectiv și cel datorat", însă în mod greșit instanța de apel a respins această probă, iar expertul contabil ar fi lămurit aspectul privitor la indicii de inflație, ar fi semnalat faptul ca reclamanta s-a prevalat de un indice sectorial, diferit de IPC Total.

In acest context, recurenta susține că instanța nu a intrat efectiv în cercetarea fondului cauzei, a apreciat suficientă proba testimonială și cea cu înscrisuri, neverificând efectiv modalitatea în care a fost solicitată suma de 435.824,74 RON, apreciind în mod greșit că suma este temeinic calculată de reclamantă prin centralizator, iar indicele de inflație este dovedit prin înscrisurile de la filele x.

Tot în acest context, susține recurenta că una este indicele lunar al prețului de consum și alta este să iei în considerare un centralizator întocmit pro causa, în contextul în care instanța a apreciat că indicele de inflație este public, fiind preluat de pe pagina de internet a Institutului Național de Statistica. În acest sens se arată că tot de pe această pagină a extras și recurenta indicele prețurilor de consum, pe care le atașează și prezentului recurs.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 aprilie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar un punct de vedere la raport.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta-pârâtă, deși a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurenta-pârâtă urmărește o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea extraordinară de atac a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Astfel, argumentele recurentei-pârâte exprimă nemulțumirea părții cu privire la respingerea probei cu expertiză contabilă și nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și exced cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competențelor instanței de recurs, atâta timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare și evaluare a probelor administrate.

Se observă că recurenta-pârâtă nu argumentează ce anume norme legale ar fi încălcat instanța devolutivă, susținerile părții fiind limitate la aprecieri asupra nivelului pretențiilor la care a fost obligată.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă UAT COMUNA TIHA BÂRGĂULUI împotriva deciziei civile nr. 550/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă UAT COMUNA TIHA BÂRGĂULUI împotriva deciziei civile nr. 550/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.