CtEDO 15.11.2007 Auto

GEORGESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
15.11.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GEORGESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 3655/04 prezentată de Laurențiu GEORGESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 15 noiembrie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Biersan Mes Fura-Sandström Gyulumyan David Thór Björgvinsson mei Ziemele, Berro-Lefevre judecători și al dlui S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 2 decembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Laurențiu Georgescu, este un cetățean cu dublă cetățenie românească și americană, născut în 1951 și rezident în Long Beach (SUA). Guvernul român (atmosfera) este reprezentat de agentul său, dl Razvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1985, apartamentul nr. 51 din 68,89 m2, situat la nr. 2A, strada Dragoslavelor, din Constanța, care a aparținut reclamantului, a făcut obiectul unei naționalizări. La 6 martie 1997, ca urmare a unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamantul a obținut o decizie definitivă în ceea ce privește naionalizarea și a dispus autorităților să îi atribuie apartamentul. În pofida recunoașterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, reclamantul a fost în imposibilitatea de a recupera apartmentul, deoarece, în conformitate cu Legea nr. 112/1995, statul a vândut acest bun chiriașilor care l-au ocupat la 13 septembrie 1996. În 1999, reclamantul a solicitat instanțelor să constate nulitatea vânzării bunurilor. El a susținut că naționalizarea era abuzivă și ilegală, că statul nu putea fi proprietarul legitim al bunurilor și, prin urmare, nu putea să vândă în mod legal proprietatea. La sfârșitul procedurii, printr-o hotărâre din 13 iunie 2003, Curtea Supremă de Justiție, recunoscând în același timp dreptul de proprietate al reclamantului, a respins acțiunea sa pe motiv că chiriașii erau cumpărători de bună credință. Curtea nu a acordat nicio despăgubire reclamantului. La 16 iulie 2001, pe baza legii nr. Prin decizia din 7 iulie 2006, primarul Constanța a respins cererea reclamantului pe motiv că apartamentul fusese vândut unor terți. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietății sale. El susține că: el se află în locul de a se bucura de proprietatea sa, deoarece statul la vândut unor terțe persoane. Reclamantul se plânge, de asemenea, că refuzul instanțelor judecătorești de a anula contractul de vânzare din 13 septembrie 1996 reprezintă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil garantat prin art. 6 din Convenție. LA 31 august 2006, guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o soluționare amiabilă în prezenta cauză. La 5 iunie 2007, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. La 29 august 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Eu, Laurențiu Georgescu, notă că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 85 000 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în euro și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 7 septembrie 2007, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent al guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul român îi oferă domnului Laurențiu Georgescu, titlu grațios, suma de 85 000 EUR pentru o soluționare pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în euro în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bo šjan domnul Zupan ČIČInulier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă