ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1412/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1412/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 iunie 2021
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 914 din 2 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; a respins excepția tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A.; a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. A casat în parte decizia nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel numai cu privire la apelul pârâtei și a menținut dispozițiile deciziei atacate privind respingerea apelului reclamantului.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 317 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
La 21 aprilie 2021, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 317 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
În argumentarea cererii de revizuire, se arată că decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia nr. 317 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, are ca obiect contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în recurs, în dosarul nr. x/2017.
Invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține, în esență, că decizia nr. 2055 din 24 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, este potrivnică deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, anexând copii ale celor trei hotărâri la care a făcut referire.
La termenul de judecată din 9 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității cererii de revizuire.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a reținut:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei nr. 317 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, fiind invocate în acest sens decizia nr. 914 din 2 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, și decizia nr. 2055 din 24 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În speță, se reține că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la 21 aprilie 2021, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei nr. 317 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, respectiv de la data de 11 februarie 2021.
În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la 21 aprilie 2021, peste termenul de o lună instituit de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. atrage sancțiunea anulării, potrivit art. 185 alin. (1) din același cod.
Așa fiind, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu vor mai fi analizate în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din același cod, excepția tardivității formulării cererii fiind o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 317 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 317 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2021.