ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 914 din 2 iunie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; a respins excepția tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A.; a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Casează în parte decizia nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel numai cu privire la apelul pârâtei și a menținut dispozițiile deciziei atacate privind respingerea apelului reclamantului.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În argumentarea motivului invocat, contestatorul a susținut, în esență, că instanța de recurs nu a observat că cererea de recurs a recurentei-pârâte este nulă conform art. 197 teza a II-a prin netimbrare.

După redarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, contestatorul consideră că, în speță, recurenta-pârâtă trebuia să timbreze pentru punctul 8 al art. 503 C. proc. civ. cu suma de 1031,5 RON, pentru punctul 7 al art. 503 C. proc. civ. cu suma de 100 RON, suma totală ce trebuia timbrată 1131,5 RON (valoarea euro la data de 29.01.2019 fiind de 47,601 RON).

Contestatorul susține că în data de 20 mai 2020 a invocat nulitatea cererii de recurs pentru netimbrare suficientă; recurenta-pârâtă a timbrat cererea de recurs insuficient, doar 100 RON.

Pentru aceste motive, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Distribuție Energie Oltenia S.A. (fosta CEZ Distribuție S.A.) a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte va respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestatorul și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de recurs nu a observat că cererea de recurs a recurentei-pârâte este nulă conform art. 197 teza a II-a prin netimbrare suficientă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

Date fiind consecințele juridice ale desființării unei asemenea hotărâri, dispozițiile legale ce reglementează această cale de atac sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor.

Raportând aceste considerente la situația dedusă judecății, se constată că susținerile contestatorului sunt nefondate ca temeiuri de anulare a deciziei contestate.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. (a cărui incidență a fost invocată), hotărârea poate fi atacată cu contestație în anulare când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În sensul acestei norme, recurentul este singurul care are interesul de a ataca pe calea contestației în anulare specială hotărârea pronunțată în recurs, pentru motivul că instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că motivul invocat de contestator, privind o presupusă timbrare insuficientă a cererii de recurs de către recurenta-pârâtă, nu se circumscrie omisiunii de analizare a motivelor de recurs, astfel cum este reglementată în cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, se constată că prin invocarea unor presupuse neregularități în soluționarea cererii de recurs contestatorul s-a îndepărtat de la cerințele instituite de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., iar prezenta contestație în anulare nu poate duce la retractarea deciziei contestate din perspectiva menționatelor dispoziții.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.