ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 676 din 26 septembrie 2019, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 246 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Botoșani și sentința civilă nr. 1190 din 25 martie 2011 a Tribunalului Botoșani, invocată de pârâtă; a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și, pe cale de consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanții A. și B..

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel, care, prin decizia nr. 82 din 6 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca nefondat.

La 14 ianuarie 2021, reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Intimata-pârâtă C. PRIN CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE a formulat întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat, motivat de faptul că aceleași părți, același obiect, aceeași cauză au făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Din prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la hotărârile definitive, raportat la art. 483 alin. (1) din același cod, rezultă că una dintre regulile care cârmuiesc exercițiul căilor de atac este și aceea a unicității dreptului de a folosi o cale de atac, ceea ce presupune că persoana interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

Astfel, dreptul de a folosi o cale de atac este unic, stingându-se prin exercitarea sa.

În speță, se constată că recurenții-reclamanți A. și B. și-au execitat calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, recursul fiind soluționat prin decizia nr. 1626 din 22 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, recurenții nu pot folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, nu se pot judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă de art. 457 C. proc. civ. și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, întrucât reclamanții au uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 82 din 6 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2021.