ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1397/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/08.05.2018, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, anularea deciziei de pensionare nr. x/19.12.2017 și a deciziei de pensionare nr. x/29.03.2018, pe care le-a contestat în termen legal la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice; obligarea pârâtei la recalcularea și acordarea pensiei pe o perioadă de cotizare de 44 de ani și 24,5 zile, perioadă care nu i-a fost luată în considerare, și anume perioada în care a fost plecat în armată, 26.06.1973-28.11.1974; să fie obligată pârâta a lua în calcul și grupa I de încadrare din perioada 09.12.1974 - 01.11.1977 la Combinatul Siderurgic Reșița și perioada 10.10.1984-16.07.1986 când a fost încadrat în grupa a II-a la B.; sa dispună să-i fie luate în calcul sporul de vechime de 25%, sporul de noapte de 25%, nefiind luate în considerare adeverințele nr. x/29.08.2017, nr. y/24.11.2017 și nr. 26/05.03.2014; să dispună să i se ia în calcul și perioada de ucenicie 15.09.1968-19.05.1972, conform certificatului nr. x/20.02.2014 emis de Arhivele Naționale Mehedinți; să dispună a i se lua în calcul și cotizația pe care a plătit-o conform contractului nr. x/23.09.2016 în cuantum de 447 RON, în perioada 23.09.2016-31.08.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1867/18.12.2019, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, Casa Județeană de Pensii Timiș și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

Prin decizia civilă nr. 392 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul formulat de reclamantul A., a fost anulată în parte sentința apelată și, în consecință, respinsă excepția lipsei de obiect pentru petitele privind obligarea pârâtei la valorificarea stagiului militar, sporului de noapte, a sporului de vechime, a perioadei de ucenicie și pentru perioada 23.09.2016-31.08.2017 și, în rejudecare, a fost admisă, în parte, acțiunea, au fost anulate deciziile de pensionare nr. x/2017, emisă de Casa Județeană de Pensii Caras Severin și nr. x/29.03.2018, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș; au fost obligate pârâtele la emiterea unor noi decizii cu valorificarea perioadei de un an, cinci luni și două zile, cât reclamantul a fost militar în termen; a sporului de vechime conform adeverinței nr. x/05.03.2015 pentru perioada de până la 01.04.2001; a perioadei de ucenicie cuprinsă între 15.09.1968-19.05.1972, conform certificatului nr. x/20.02.2014.

Prin aceeași decizie a fost respinsă, în rest, acțiunea privind valorificarea adeverințelor nr. x/2017 și nr. 1294/04.04.2014 și menținută, în rest, sentința cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei de obiect pentru petitul ce viza procentul lucrat în grupe superioare de muncă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în parte și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivare a arătat, în esență, că instanța de apel, în mod nelegal, a menținut sentința cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei de obiect pentru petitul ce viza procentul lucrat în grupe superioare de muncă (timp lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, 5 ani, 7 luni și 9 zile), invocând hotărârea nr. 27328/10.12.2018 a CCC din cadrul CNPP, fără a observa că această hotărâre a fost emisă în timpul litigiului, depășind termenul legal de 45 zile cu peste 337 zile, 280 zile, 214 zile și 120 zile de la promovarea în termen legal a contestațiilor de către reclamant, intimatele-pârâte încălcând prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. și art. 208 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin adresa din 30.10.2020, recurentul-reclamant a menționat că nu este de acord ca, în situația în care recursul este admis în principiu, să fie soluționat în completul de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 16 octombrie 2020 intimata - pârâtă Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 13.11.2020 recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate pe fondul cauzei și admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 februarie 2021 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurentul- reclamant a depus un punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 8 iunie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Este de necontestat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii .

Recursul are ca obiect decizia nr. 392 din 14 iulie 2020, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de contestatorul A. având ca obiect anulare decizii de pensionare și recalcularea pensiei cuvenite acestuia, fiind astfel, dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

În consecință, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ. și art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 392 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, Casa Județeană de Pensii Timiș și Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 392 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2021.