ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1338/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3178/CC din 29 octombrie 2020, Judecătoria Deva, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Toplița, având în vedere că sediul pârâtului este în circumscripția acestei instanțe, la adresa din jud. Harghita.

Prin sentința civilă nr. 321 din 08 aprilie 2021, Judecătoria Toplița a admis excepția necompetenței teritoriale și de declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în speță a fost încheiat un contract de transport între profesioniști.

În ceea ce privește competența teritorială, instanța a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1027 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 107 alin. (1) și la art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., competența teritorială fiind alternativă, fiind competentă fie judecătoria în circumscripția căreia își are sediul pârâta, fie judecătoria locului de plecare sau de sosire, având în vedere că cererea izvorăște dintr-un contract de transport.

A mai arătat, de asemenea, instanța că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente și că reclamanta, prin formularul de cerere a precizat expres că a învestit Judecătoria Deva cu cererea de valoare redusă conform art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta fiind instanța locului de descărcare a transportului.

Instanța a mai reținut că Judecătoria Deva a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, iar potrivit art. 1027 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

În raport de aceste dispoziții, instanța a constatat că, pentru a putea fi invocată din oficiu, necompetența trebuie să fie de ordine publică.

Astfel, în măsura în care necompetența este de ordine privată, instanța învestită de reclamant nu putea invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială, acest atribut revenind exclusiv pârâtului, care putea sesiza instanța cu această excepție prin întâmpinare sau în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Așadar, dacă necompetența este de ordine privată, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Deva, secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și urm. din C. proc. civ.

Instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria, raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., alin. (2) al aceluiași text de lege statuând:

"Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1), coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire.

Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

Raportat la aceste considerente, Judecătoria Deva nu putea, din oficiu, să invoce necompetența în soluționarea cererii, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Deva, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2021.