ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2556 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1401 din 23 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a fost obligată recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S.C. A. S.A.

În motivare, contestatoarea susține că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În acest sens, arată că instanța de recurs în mod greșit a apreciat că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este neîntemeiat, deoarece se tinde la reanalizarea aprecierii instanței de apel asupra utilității, pertinenței și concludenței probelor. În opinia contestatoarei, raționamentul instanței de recurs se întemeiază pe o eroare materială, întrucât motivul de recurs se referea la faptul că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, odată ce nu a administrat probatoriul complet, neîncuviințând probele solicitate.

Mai susține că instanța de recurs a reținut că nu a fost solicitată proba cu expertiza contabilă, în condițiile în care, chiar dacă nu s-a prevăzut în mod expres în finalul cererii, această solicitare rezultă din motivele de apel invocate.

De asemenea, contestatoarea invocă și faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare, invocate în termen.

Astfel, contestatoarea susține că instanța de recurs nu a avut în vedere toate motivele invocate și că nu a analizat critica referitoare la greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1876 C. civ., în raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 50/1991.

Potrivit contestatoarei, instanța de recurs nu a analizat nici criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 1350, art. 1240 alin. (2), art. 1516 și art. 1556 alin. (2) C. proc. civ., cu motivarea că acestea nu au făcut obiectul susținerilor părților.

În opinia contestatoarei, motivul de recurs se impunea a fi analizat, odată ce dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se referă la greșita aplicare sau încălcare a dispozițiilor de drept material de către instanța de apel, sens în care, încălcarea unor prevederi legale poate fi invocată în legătură cu orice dispoziții față de care hotărârea instanței de apel este în dezacord, neavând relevanță invocarea acestora în fazele anterioare ale procesului.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea excepției inadmisibilității, intimata arată că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la toate motivele de recurs invocate, că decizia atacată nu poate fi considerată ca fiind rezultatul unei erori materiale, iar contestația nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere argumentele expuse de intimata S.C. B. S.R.L. în susținerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, apreciază că acestea sunt apărări de fond, ce urmează a fi avute în vedere ca atare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed:

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestația în anulare obișnuită sau de drept comun și de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestația în anulare specială.

Conform dispozițiilor art. 503 alin. (1) din noul C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin eroare materială, în înțelesul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestatoare, se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara.

Acest motiv de contestație în anulare corespunde celui reglementat anterior de art. 318 din vechiul C. proc. civ., vizând erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale recursului, care au avut drept consecință soluționarea greșită a acestei căi de atac. Așadar, acest motiv vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

O altă condiție pentru admiterea contestației în anulare întemeiate pe acest text de lege este aceea că eroarea trebuie să fie esențială, adică o eroare care a determinat pronunțarea unei soluții greșite față de actele existente la dosar, fără a se confunda acest motiv cu erorile materiale la care se referă art. 442 din C. proc. civ.

Raportat la aceste considerente, în speță, se constată că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârșită de instanța de recurs, respectiv faptul că aceasta a apreciat că prin motivul de recurs invocat se tinde la reanalizarea aprecierii instanței de apel asupra utilității, pertinenței și concludenței probelor, nu poare fi încadrată în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, pentru că s-ar ajunge, pe o cale indirectă, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

În consecință, aspectele invocate nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluționată, în conformitate cu opinia contestatorului.

Nici motivul contestației în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Nu poate constitui motiv de contestație în anulare neînsușirea motivului de casare de către instanța de recurs, dacă aceasta l-a analizat, deoarece, în acest caz, instanța nu a omis să examineze motivul de casare. A admite soluția contrară ar conduce la transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac, îndreptată împotriva deciziilor instanțelor de recurs.

Din aceste dispoziții ale legii rezultă, cu claritate, că admisibilitatea unei contestații în anulare este condiționată de omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului și, prin urmare, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă contestația în anulare.

Pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din noul C. proc. civ., este necesar să se facă distincție între motive și argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurentă în termen, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină.

Instanța de recurs este îndreptățită, așadar, să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente, neputând fi confundate argumentele cu motivele de recurs.

Or, analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că instanța a răspuns motivelor de recurs cu care a fost învestită, așa cum reiese din considerentele ce se regăsesc la filele x din decizie în ceea ce privește greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1876 C. civ. și la fila x sub aspectul încălcării prevederilor art. 1350, art. 1240 alin. (2), art. 1516 și art. 1556 alin. (2) C. civ.

În speță, instanța de recurs a arătat foarte clar, prin argumente de sinteză, care sunt considerentele pentru care a găsit că nu sunt fondate susținerile recurentei.

Așa fiind, argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 2556 din 10 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga contestatoarea S.C. A. S.A. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 2556 din 10 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatoarea S.C. A. S.A. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2021.