ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1316/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2909/03.10.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepțiile nulității cererii, prematurității și inadmisibilității, ca neîntemeiate. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.-în insolvență-prin administrator judiciar CII B. și prin administrator special C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (în privința căreia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive), ca neîntemeiată. A admis cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, formulate de intervenienții D. S.A.. A respins cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, formulată de intervenienta E.-în reorganizare judiciară, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1786/A din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și apelanta-intervenient accesoriu E. S.R.L., și apelul incident formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. (C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA SA) împotriva încheierilor de ședință din 16.12.2016, 24.05.2017 și sentinței civile nr. 2909/03.10.2018, de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Între Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A., în calitate de "operator", și A. S.R.L., în calitate de "utilizator", s-a încheiat contractul de racordare la RET a CEE 600 Mw din zona localității Cogealac județul Constanța prin extinderea stației electrice 400 F. nr. C63/18.02.2011 .

Conform art. 5.1 lit. d) din contract reclamanta și-a asumat obligația de a prezenta toate acordurile și declarațiile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum și pentru exercitarea de către operator a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare.

Potrivit art. 5.1 lit. e) din contract, începerea lucrărilor a fost condiționată inclusiv de prezentarea documentelor pentru terenurile aferente stației electrice 400 F. (investiție G. SRL) și pentru extinderea stației electrice 400 F. (investiție A.) pentru toate tarlalele ocupate.

Conform art. 5.2, 5.4, 20.5 din contract, termenul limită pentru îndeplinirea tuturor condițiilor suspensive era 6 luni de la data semnării, iar în cazul neîndeplinirii lor în termen, contractul încetează de plin drept, fără nicio altă formalitate prealabilă, fără nicio notificare suplimentară și fără intervenția instanței de judecată (pact comisoriu de gradul IV).

Articolul 5.3 din contract prevede că imediat după îndeplinirea tuturor condițiilor suspensive, părțile vor semna un proces-verbal prin care se va confirma îndeplinirea condițiilor suspensive spre deplina satisfacție a părților. După semnarea acestui proces-verbal, operatorul poate începe lucrările.

Prin actul adițional nr. x/18.05.2012 la contract, aflat la dosar CAB secția a VIII-a, părțile au convenit prelungirea termenului de îndeplinire a condițiilor suspensive până la data de 18.08.2012.

Având în vedere dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului C. civ., contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat. Ținând cont de faptul că data încheierii contractului se situează înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ. (01.10.2011), respectiv la 18.02.2011, în mod corect prima instanță a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile C. civ. 1864.

Apelantele E. S.R.L. și A. au invocat nelegalitatea clauzei cuprinsă în art. 5.1 lit. e) din contract, pe motiv că revenea intimatei CNTEE Transelectrica obligația de a deveni proprietar al terenului pe care era amplasată stația de 400 F., deoarece, conform contractului încheiat între G. S.R.L. și CNTEE Transelectrica, G. avea obligația contractuală ca, simultan întocmirii procesului-verbal la finalizarea lucrărilor asupra stației 400 F., să transfere dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia către CNTEE Transelectrica S.A.

Curtea a constatat că, la data încheierii contractului de racordare între apelantareclamantă și CNTEE TRANSELECTRICA S.A. (18.02.2011), G. nu a transmis dreptul de proprietate cu privire la terenul pe care a fost amplasată stația de 400 F. (investiție G.) către CNTEE TRANSELECTRICA S.A., deoarece contractul de vânzare-cumpărare prin care G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului fusese anulat prin sentința civilă nr. 17222/03.11.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2008, în care s-a admis acțiunea formulată de Comuna Cogealac prin care s-a invocat nulitatea titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991 și a actelor de vânzare subsecvente, terenul aferent stației 400 F. reîntorcându-se în patrimoniul Comunei Cogealac.

Potrivit art. 32 lit. d) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, H.G. nr. 90/2008, în vigoare la data încheierii și executării contractului în litigiu, pentru încheierea contractului de racordare, utilizatorul va anexa la cerere acordurile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum și pentru exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și de servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare (numai în cazurile în care instalația de racordare este destinată în exclusivitate racordării unui singur loc de producere sau de consum).

În consecință, s-a reținut în mod corect de prima instanță că această clauză transpune o dispoziție legală și, prin urmare, nu contravine legii, iar contractul trebuie interpretat și executat cu respectarea principiului autonomiei de voința (inclusiv în privința realizării condiției suspensive asumate de către reclamantă). Apelanta-reclamantă A. și-a asumat în mod valabil și conștient, prin reprezentantul său legal, obligația de a obține acordul proprietarilor terenurilor, autentificate de un notar public pentru ocuparea sau traversarea terenului și pentru exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și servitute. Întrucât stația electrică ce urma să fie realizată de reclamantă reprezenta o extindere a Stației Electrice de 400 F., reclamanta și-a asumat obligațiile menționate mai sus și cu privire la terenul pe care era amplasată stația de 400 F..

Față de dispozițiile contractuale și prevederile art. 32 lit. d) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, H.G. nr. 90/2008, apelanta-reclamantă nu avea obligația de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului și de a-l transmite către CNTEE Transelectrica, ci doar de a obține acordul proprietarului pentru traversarea terenului de noua stație electrică și de constituire a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare, obligație ce nu era imposibil de realizat.

Tocmai situația litigioasă în care s-a aflat terenul pe care era amplasată Stația Electrică de 400 F. a făcut necesară obținerea acordului proprietarului, deoarece investitorul inițial G. S.R.L. nu a mai transmis dreptul de proprietate asupra terenului către CNTEE Transelectrica S.A., titlul său de proprietate fiind anulat. Apelanta A. nu poate invoca în justificarea neîndeplinirii propriei obligații asumate prin contract neîndeplinirea de către G. a obligațiilor asumate printr-un alt contract încheiat cu CNTEE Transelectrica în care apelantele nu sunt parte.

Soluția tehnică de extindere a Stației Electrice de 400 F. a fost stabilită de CNTEE TRANSELECTRICA S.A. prin avizul tehnic de racordare și contractul de racordare, pentru a putea gestiona unitar energia introdusă în SEN prin cele două centrele electrice adiacente.

Reclamanta, beneficiara avizului tehnic de racordare și, parte în contractul de racordare, nu a contestat în instanță soluția tehnică propusă de CNTEE Transelectrica, aceasta rămânând definitivă.

De asemenea, Curtea de Apel a constatat că respectiva clauză contractuală este în acord cu dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 16 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 (în vigoare la data încheierii și executării contractului, fiind abrogată la 05.10.2012), care prevede că: lucrările de realizare și retehnologizare ale capacităților energetice pentru care se acordă autorizații, precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licențe sunt de interes public, cu excepția celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizației sau licenței. Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; c) servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii; d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; e) dreptul de acces la utilitățile publice. Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 19 și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.

Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, forma în vigoare la data semnării contractului, prevede că terenurile pe care urmează a se realiza capacități noi trebuie să fie în proprietate publică sau în proprietatea celui care solicită să i se emită o autorizație de înființare. Ca urmare, în acord cu dispozițiile legale, CNTEE TRANSELECTRICA a impus reclamantei A. S.A. să facă această dovadă, sau cel puțin, acordul proprietarilor terenurilor de constituire a drepturilor de us și servitute. Obligația revenea reclamantei A. și în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea 13/2007 care prevede că titularul drepturilor reale este și titularul autorizației de înființare.

Față de aspectele prezentate, condițiile suspensive stipulate în contractul de racordare au fost considerate necesare. Apelanta-reclamantă A., în calitatea sa de investitor, a demarat demersurile pentru construirea unei stații electrice și s-a adresat CNTEE TRANSELECTRICA S.A. pentru încheierea contractului racordare la rețea și pentru obținerea avizului tehnic. Reclamanta avea obligația de a face dovada că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru amplasarea stației electrice. Prin contractul de racordare, CNTEE TRANSELECTRICA S.A. a acordat reclamantei un termen de grație până la care aceasta să facă dovada existenței drepturilor menționate. Astfel, dacă solicitantul făcea dovada drepturilor pe care chiar legea le impunea, atunci contractul producea efecte juridice, iar dacă nu se făcea această dovadă contractul înceta, conform art. 20.5 din contract.

Conform art. 40 alin. (2) coroborat cu art. 36 it. B din Regulamentul anexă la H.G. nr. 90/2008 CNTEE TRANSELECTRICA era beneficiara drepturilor reale, prin urmare, trebuia să se asigure că acestea existau în patrimoniul apelantei-reclamante și că aceasta i le putea transmite în mod valabil. În caz contrar s-ar fi dezvoltat un proiect energetic pe terenuri pentru care nu existau drepturile reale prevăzute de lege, ceea ce ar fi contravenit dispozițiilor legale menționate. Apelantele E. S.R.L. și A. nu au indicat nici un text de lege care impune obligația CNTEE Transelectrica să facă ea însăși demersuri pentru a deveni proprietar al terenurilor pe care sunt amplasate stațiile electrice. De asemenea, nu s-a indicat nici un text de lege care interzică condiția suspensivă ce face obiectul cererii în anulare și nici un text de lege care să atragă nulitatea clauzei contestate.

Prin urmare, Curtea de Apel a constatat că reclamanta A. nu și-a îndeplinit obligația contractuală stipulată în art. art. 5.1 lit. d) din contractul de racordare la RET a CEE 600 Mw din zona localității Cogealac județul Constanța prin extinderea stației electrice 400 F. nr. C63/18.02.2011.

Astfel, în minuta din data de 11.09.2011 se menționează că, având în vedere litigiul aflat pe rolul instanței de judecată, între CNTEE TRANSELECTRICA S.A. și S.C. G. S.R.L., nu s-a încheiat contractul de superficie pentru terenurile aferente Stației Electrice 400 F., astfel încât, A. S.R.L. va transmite până la noul termen de îndeplinire a condițiilor suspensive stabilit prin actul adițional nr. x/18.08.2011 la contractul nr. x/18.02.2011 (18.08.2012) toate documentele care dovedesc îndeplinirea în totalitate a condițiilor suspensive menționate la pct. 5.1 din contract. Astfel, la data de 11.09.2011, reclamanta nu își îndeplinise în totalitate obligațiile contractuale. Apelantele au depus la dosar, în dovedirea obligației prevăzută la art. 5.1 lit. d) proiecte de contracte de vânzare-cumpărare, nesemnate și neautentificate ce nu pot face dovada dreptului de proprietate.

În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.10.2011 de BNP H. și I. prin care reclamanta a cumpărat sub condiție suspensivă de la Comuna Cogealac parcela Nst 638/1/aferenta stației 400 F., s-a reținut că reclamanta dobândea dreptul de proprietate doar în ipoteza realizării condiției suspensive și anume ca recursul împotriva 17222/03.11.2009 să fie respins. Recursul împotriva sentinței civile nr. 17222/03.11.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2008 a fost însă admis prin decizia nr. 190/13.09.2016 a Tribunalului Constanța, titlurile de proprietate ale dobânditorilor subsecvenți de bunăcredință, printre care și G. S.R.L., fiind menținute ca valabile. Condiția suspensivă este aceea de a cărei îndeplinire depinde eficacitatea obligației. Având în vedere că nu s-a îndeplinit condiția suspensivă, reclamanta nu a devenit proprietara terenului. Contrar susținerilor apelantelor, în Cartea Funciară, s-a dispus doar înscrierea provizorie a dreptului de proprietate, la îndeplinirea condiției suspensive (rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 17222/03.11.2009).

Cu privire la rezoluțiunea contractului, Curtea de Apel a constatat că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, astfel încât nu este îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului.

Potrivit dispozițiilor art. 20.5 din contractul încheiat între părți, în cazul în care condițiile suspensive nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la art. 5.2 de la data semnării, contractul încetează de plin drept, fără nicio altă formalitate prealabilă, fără nicio notificare suplimentară și fără intervenția instanței de judecată, această clauză constituind un pact comisoriu de gradul IV. În cazul în care contractul va înceta pentru neîndeplinirea condițiilor suspensive, atunci operatorul va returna utilizatorului scrisoarea de garanție bancară și va reține avansul ca penalitate.

În speță, contractul a încetat prin neîndeplinirea condițiilor suspensive în termenul contractual, astfel cum a fost prelungit prin actul adițional nr. x/18.05.2012, respectiv 18.08.2012, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii în totalitate a condițiilor suspensive prevăzute la art. 5.1 din contract, astfel încât nu mai poate fi dispusă în speță rezoluțiunea.

În aceste condiții, în lipsa stabilirii vreunei culpe a pârâtei CNTEE Transelectrica S.A., apare neîntemeiată si solicitarea reclamantei de restituire a avansului și de obligare a pârâtei CNTEE TRANSELECTRICA la plata cheltuielilor directe ocazionate de executarea obligațiilor cuprinse în contractul de racordare, a prețului terenurilor cumpărate de reclamantă și a dobânzii legale aferente acestor sume.

Apelanta-reclamantă A. a mai susținut că, prin adresa nr. x/16.12.2011, CNTEE Transelectrica a refuzat încheierea procesului-verbal de îndeplinire a condițiilor suspensive și executarea contractului de racordare condiționând expres ca orice act să fie semnat și de A. (Scweiz) AG reprezentată prin K., deși, susține apelanta, la acea dată, A. (Scweiz) AG nu mai avea calitatea de asociat.

Prin adresa menționată, pârata comunicat A. S.R.L. două variante: modificarea contractului nr. C63/I8.02.2011, prin act adițional prin care să se prelungească termenul de îndeplinire a condițiilor suspensive, act care a și fost încheiat la data de 18.05.2012, sau încheierea procesului-verbal de îndeplinire a condițiilor suspensive în condițiile în care la data de 16.12.2011, se făcea dovada îndeplinirii condiției suspensive a dreptului de folosința asupra suprafeței de teren necesara construirii si exploatării extinderii Stației F., respectiv dovada încheierii unui contract privind constituirea unor drepturi de servitute si superficie cu proprietarul terenului (S.C. G. SRL).

Din moment ce pârâta a fost de acord cu prelungirea termenului de îndeplinire a condițiilor suspensive, nu se poate reține reaua-credință a acesteia, astfel cum susține apelanta-reclamantă.

Referitor la susținerile apelantei-reclamante cu privire la adresa nr. x/16.12.2011 a CNTEE Transelectrica, s-a constatat că, pe de-o parte, refuzul CNTEE Transelectrica a fost justificat prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă iar, pe de altă parte, conform actului constitutiv al A., administrarea societății se face de către K.. Prin Notificarea nr. 35814/05.12.201 1, A. (SCHWEIZ) AG, în calitate de asociat majoritar al A. S.R.L., reprezentată legal prin dl. K., a comunicat pârâtei existența unor situații litigioase între A. (SCHWEIZ) AG și A. S.R.L.

Conform certificatului constatator eliberat de ONRC, la data de 05.05.2016, A. avea ca asociați pe A. (Scweiz) AG cu 95% din părțile sociale și L. cu 5% din părțile sociale. Prin sentința civilă nr. 6945/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin decizia civ. nr. 32/11.02.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța, fost respinsă opoziția la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al BEJ M. și N., transmiterea părților sociale ale S.C. A. S.R.L. către E. S.R.L. rămânând definitivă. Potrivit susținerilor apelantei E. S.R.L., abia la data de 19.08.2016 s-a menționat în Registrul Comerțului modificarea structurii asociaților, L. fiind menționat ca unic asociat al reclamantei A., iar, atâta vreme cât nu s-au efectuat mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului, eventualele modificări în structura acționariatului sau administrarea societății nu pot fi opozabile CNTEE TRANSELECTRICA S.A..

Față de situația prezentată, Curtea de Apel a reținut că intervenientul A. (Scweiz) AG și-a justificat interesul, personal, legitim, născut și actual, câtă vreme la data de 05.05.2016 figura în Registrul Comerțului cu 95% din părțile sociale ale A., conform mențiunilor din Registrul Comerțului. Împrejurarea că între A. (Scweiz) AG, A. și L. existau procese pe rol cu privire la părțile sociale ale A. nu lipsește de interes cererea de intervenție accesorie.

Atât apelanta-intervenient accesoriu E. S.R.L., cât și aplelanta-reclamantă A. au solicitat prin cereri completatoare, respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de D. S.A., respingerea cererii de intervenție accesorie a S.C. A. (Scweiz) AG și admiterea cererii de intervenție accesorie formulată de intervenienta E. S.R.L., fără a formula în concret nicio critică.

Câtă vreme cererea principală a fost respinsă, cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtei se impunea a fi admise întrucât prin aceste cereri, intervenienții au formulat apărări ce au sprijinit poziția pârâtei, care a câștigat procesul. Cererea de intervenție accesorie formulată de E. S.R.L. în favoarea reclamantei a fost în mod corect respinsă, ca urmare a respingerii cererii principale.

Apelanta-pârâtă CNTEE TRANSELECTRICA S.A. a formulat apel împotriva încheierii din 16.12.2016, prin care instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată, împotriva încheierii din data de 24.05.2017, prin care a fost respinsă excepția lipsei de obiect și împotriva sentinței civile nr. 2909/03.10.2018 cu privire la soluția de respingere a excepției nulității cererii precizatoare și prematurității acțiunii.

Criticile formulate de apelanta-pârâtă împotriva încheierii 16.12.2016 au fost respinse. În speță, chiar dacă s-a constatat nelegalitatea autorizației de construire nr. x/2008 emisă de Președintele Consiliului Județean Constanța prin care s-a autorizat realizarea stației 400 F., iar D. S.A. a solicitat încetarea valabilității garanției bancare nr. x/21.03.2011, interesul reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată este născut, legitim, actual și personal, deoarece reclamanta nu a solicitat executarea contractului, ci nulitatea unei clauze contractuale, rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârâtă și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri. Reclamanta nu urmărește realizarea stației electrice (pentru care este necesară autorizația de construire), ci repararea prejudiciilor pe care le invocă în legătură cu pretinsa neexecutare a contractului de către pârâtă.

În ceea ce privește criticile referitoare la soluția pronunțată de Tribunal asupra excepției lipsei obiectului cererii modificatoare, s-a reținut că, prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat să se constate îndeplinirea, în termenul contractual a obligației prevăzute de art. 5.1 lit. e) din contractul de racordare nr. x/18.02.2011, obiectul acestui capăt de cerere fiind determinat. Chiar dacă condițiile suspensive prevăzute în contract nu erau îndeplinite la data introducerii cererii, aceasta nu lipsește de obiect capătul de cerere, ci este un motiv de netemeinicie.

Referitor la nulitatea cererii precizatoare, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 133 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă. Împrejurarea că reclamantul nu a indicat temeiul de drept al tuturor capetelor de cerere nu poate duce la anularea cererii de chemare în judecată câtă vreme, conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății. În speță reclamanta și-a a motivat în fapt cererea precizatoare, conform propriilor aprecieri.

Cu privire la excepția prematurității, Curtea de Apel a apreciat că, dată fiind durata îndelungată a procedurilor judiciare, este evident că părțile nu pot ajunge la o înțelegere, iar litigiul nu poate fi evitat. Rațiunea pentru care părțile au inserat în contractul încheiat încercarea de soluționare a litigiului pe cale amiabilă este aceea de a evita un proces. În speță, dată fiind poziția procesuală a pârâtei, este evident că părțile nu mai pot ajunge la o soluționare amiabilă a litigiului, calea judiciară fiind singura posibilitate de rezolvare a litigiului. În aceste condiții, admiterea excepției prematurității ar fi fost pur formală și nu ar fi făcut decât să întârzie și mai mult soluționarea litigiului dintre părți care a debutat în decembrie 2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și intervenienta E. S.R.L., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelurilor formulate în cauză și schimbării sentinței primei instanțe.

Recurenta - reclamantă A. S.R.L. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. 1865.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 1865 coroborat cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat neanalizarea criticilor sale referitoare la culpa CNTEE TRANSELECTRICA pentru neluarea măsurilor legale în vederes racordării unor utilizatori ulteriori prin stabilirea optimă a punctelor de delimitare a instalațiilor de racordare și neasigurarea unor drepturi reale și servituți asupra parcelei de teren aferent stației electrice 400 F., aflată în proprietatea sa din 2010, instanța refuzând și administrarea probelor propuse pentru dovedirea acestor aspecte.

Argumentând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta -reclamantă a considerat contradictorie analiza instanței de apel referitoare la caracterul imposibil de realizat al obligației prevăzute în sarcina sa prin intermediul art. 5 alin. (1) lit. e) din contract, care îi impunea dobândirea unor drepturi reale/dezmembrăminte asupra unui teren, pe care, tocmai datorită situației juridice obiective cunoscută instanței, nici TRANSELECTRICA nu le putea dobândi. Contradictorie a părut, în opinia sa, și reținerea culpei sale în obținerea acestor drepturi corelat cu aprecierea potrivit căreia art. 16 din Legea nr. 13/2007 instituia în favoarea sa un drept legal de uz, trecere și servitute, de utilitate publică pe toată durata realizării lucrărilor și a existenței capacității energetice. Recurenta - reclamantă a considerat străină de natura pricinii susținerea potrivit căreia nu ar putea invoca în favoarea sa neîndeplinirea de către G. S.R.L. a obligațiilor ce-i reveneau potrivit contractului încheiat cu CNTEE TRANSELECTRICA S.A.. În realitate, asemenea apărări ar fi contravenit principiului relativității efectelor contractului, astfel că susținerile sale priveau faptul că, ulterior acestui moment, G. S.R.L. i-a transferat în mod nelegal, prin această clauză, obligația de a rezolva problema terenului aferent stației electrice 400 F..

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al avizelor tehnice de racordare în condițiile în care instanța de apel a reținut împotriva sa necontestarea acestor avize, deși acestea nu conțineau condiționarea/obligația supusă analizei instanței.

Principalele critici se circumscriu motivului de recurs prevăzut de 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susținând greșita reținere a legalității clauzei inserate în art. 5 alin. (1) lit. e) din contract, care, în realitate, ar fi contrară dispozițiilor art. 26 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din H.G. nr. 90/2008 și art. 16 alin. (3) din Legea nr. 13/2007. Recurenta-reclamantă consideră că analiza instanței de apel nu ține cont de faptul că stația electrică prin care se realiza conectarea era proprietatea pârâtei, iar terenul de sub stație ar fi trebuit să se afle în proprietatea operatorului de sistem încă din 2008-2010, care ar fi trebuit să asigure posibilitatea conectării unor utilizatori ulteriori.

Totodată, recurenta-reclamantă a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 1020 C. civ. având în vedere faptul că, din punct de vedere formal, și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. e) din contract la momentul dobândirii sub condiție suspensivă a terenului aferent stației de racordare, existând din partea sa și a G. S.R.L., care deținea terenul sub condiție rezolutorie, intenția de a ceda terenul pârâtei pentru satisfacerea cerințelor impuse prin contractele de racordare încheiate de fiecare. Cu toate acestea, pârâta a refuzat încheierea convențiilor propuse și a procesului-verbal de îndeplinire a condițiilor subiective, condiționând în mod nejustificat ca orice act semnat de reprezentatul legal al A. S.R.L., să fie semnat și de A. (Schweiz) AG, terț față de contract, chiar dacă acesta a avut calitatea de asociat al reclamantei pentru o perioadă, calitate ce a încetat la 12.09.2011 prin executarea părților sociale de E. S.R.L..

Recurenta-reclamantă a susținut că, la rândul său, a invocat la data de 16.12.2011 excepția de neexecutare a contractului de către CNTEE TRANSELECTRICA S.A. având în vedere faptul că, după consolidarea dreptului de proprietate al G. S.R.L. asupra terenului pe care era amplasată stația de racordare, soluționarea problemei litigioase referitoare la acesta trebuia rezolvată între cele două părți, potrivit legii în vigoare la momentul încheierii contractului de racordare, demers nefinalizat până la acest moment. A insistat în faptul că finalizarea operațiunii juridice nu este posibilă din cauză refuzului nejustificat și permanent al pârâtei, în această situație reclamanta neputând face nimic mai mult din puct de vedere juridic, motiv pentru care nu i se poate opune condiția suspensivă inserată în contract, ci sunt întrunite condițiile pentru rezoluțiunea contractului de racordare și recuperarea prejudiciului suferit.

În final, recurenta-reclamantă a reiterat excepția lipsei de interes a intervenientei A. (Schweiz) AG, aceasta pierzând calitatea de asociat al reclamantei în cursul procesului.

Recurenta-intervenientă E. S.R.L. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. 1865, reiterând, necircumstanțiat fiecărui motiv de recurs, criticile de fond, formulate și de recurenta - reclamantă, referitoare la situația juridică rezultată din contractele de racordarea încheiate de pârâta atât cu G. S.R.L., cât și cu reclamanta, și obligațiile legale ce reveneau pârâtei în aceste condiții, în calitate de operator de sistem și proprietar al stației de racordare, singura în măsură să obțină drepturile de superficie/servitute prevăzute de lege pentru racordarea ulterioară a altor utilizatori la stația preexistentă.

Prin întâmpinările depuse la data de 02.06.2020, intimata - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondate recursurile pentru următoarele considerente:

Între Compania Națională de Transport a Energiei Electrice TRANSELECTRICA S.A., în calitate de "operator", și A. S.R.L., în calitate de "utilizator", s-a încheiat contractul de racordare la RET a CEE 600 Mw din zona localității Cogealac județul Constanța prin extinderea stației electrice 400 F. nr. C63/18.02.2011.

Pe calea acțiunii promovate în cauza de față, recurenta - reclamantă A. S.R.L. a criticat clauza inserată la art. 5.1 lit. e) din contract, potrivit căreia începerea lucrărilor a fost condiționată inclusiv de prezentarea documentelor pentru terenurile aferente stației electrice 400 F. (investiție G. SRL) și pentru extinderea stației electrice 400 F. (investiție A.) pentru toate tarlalele ocupate. Această clauză a fost inserată în continuarea celei de la art. 5.1 lit. d) din contract, conform căreia reclamanta și-a asumat obligația de a prezenta toate acordurile și declarațiile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum și pentru exercitarea de către operator a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare.

În legătură cu acestea, instanțele de fond au reținut în esență că nu poate fi reținut caracterul nelegal al clauzei contestate câtă vreme aceasta transpune dispoziția legală cuprinsă în art. 32 lit. d) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, H.G. nr. 90/2008, în vigoare la data încheierii și executării contractului în litigiu, care, pentru încheierea contractului de racordare, stipulează că utilizatorul va anexa la cerere acordurile proprietarilor terenului, în original, autentificate de un notar public, pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum și pentru exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și de servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare (numai în cazurile în care instalația de racordare este destinată în exclusivitate racordării unui singur loc de producere sau de consum).

Totodată, s-a constatat că recurenta-reclamantă A. și-a asumat în mod valabil și conștient, prin reprezentantul său legal, obligația de a obține acordul proprietarilor terenurilor, autentificate de un notar public pentru ocuparea sau traversarea terenului și pentru exercitarea de către operatorul de rețea a drepturilor de uz și servitute. Întrucât stația electrică ce urma să fie realizată de reclamantă reprezenta o extindere a Stației Electrice de 400 F., reclamanta și-a asumat obligațiile menționate mai sus și cu privire la terenul pe care era amplasată stația de 400 F.. Aceasta implica doar obligația de a obține acordul proprietarului pentru traversarea terenului de noua stație electrică și de constituire a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare, obligație ce nu era imposibil de realizat și nu presupunea transferul dreptului de proprietate.

Prin contractul de racordare, CNTEE TRANSELECTRICA S.A. a acordat reclamantei un termen de grație până la care aceasta să facă dovada existenței drepturilor menționate. Astfel, dacă solicitantul făcea dovada drepturilor pe care chiar legea le impunea, atunci contractul producea efecte juridice, iar dacă nu se făcea această dovadă contractul înceta, conform art. 20.5 din contract. În consecință, s-a reținut încetarea contractului pentru neîndeplinirea condițiilor suspensive în termenul contractual, astfel cum a fost prelungit prin actul adițional nr. x/18.05.2012, respectiv 18.08.2012, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii în totalitate a condițiilor suspensive prevăzute la art. 5.1 din contract, astfel încât nu mai poate fi dispusă în speță rezoluțiunea. Față de lipsa stabilirii vreunei culpe a pârâtei s-a considerat neîntemeiată si solicitarea reclamantei de restituire a avansului și de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor directe ocazionate de executarea obligațiilor cuprinse în contractul de racordare, a prețului terenurilor cumpărate de reclamantă și a dobânzii legale aferente acestor sume.

În cadrul raportului juridic stabilit între aceste părți, instanțele de fond nu au identificat nicio clauză contractuală sau dispoziție legală care să impună intimatei - pârâte CNTEE TRANSELECTRICA obligația de a face ea însăși demersuri pentru a deveni proprietar al terenurilor pe care sunt amplasate stațiile electrice sau care să interzică condiția suspensivă ce face obiectul cererii în anulare și nici un text de lege care să atragă nulitatea clauzei contestate.

Din cele enunțate și din celelalte considerente ale deciziei atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondate argumentele invocate de recurentă în temeiul pe art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ. 1865 din perspectiva calității motivării hotărârii atacate. Astfel se constată motivarea amplă, ce face posibilă identificarea și verificarea întregului silogism al instanțelor de fond în calea de atac a recursului. Din modalitatea de enunțare a considerentelor de către instanța de apel rezultă în mod clar și fără contradicții logice sau juridice argumentele avute în vedere de aceasta, ce au condus în mod explicit sau implicit la înlăturarea apărărilor recurentei - reclamante. Faptul că instanța a realizat o analiză proprie a normelor de drept incidente prin raportare la situația de fapt reținută și a ajuns, în mod autonom, la propriile argumente și concluzii se înscrie în conduita legală a instanțelor de fond, neputând fi cenzurată în calea de atac decât în considerarea reținerii unor motive de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ. 1865.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că instanța de apel și-a limitat în mod corect analiza la obligațiile asumate de părți prin contract sau decurgând din lege și la consecința nerespectării acestora, nefiind investită cu o acțiune derivând din modalitatea de încheiere și executare a contractului de racordare dintre CNTEE Transelectrica și G. S.R.L., aceasta nefiind nici parte în proces.

La data semnării contractului între părțile din prezenta cauză, preexista litigiul referitor la dreptul de proprietate asupra terenului pe care era amplasată stația de 400 F. (investiție G.), pentru a cărei extindere urma a se realiza noua investiție, iar obligația prezentării documentelor referitoare la acordul proprietarului pentru ocuparea sau traversarea terenului, precum și pentru exercitarea de către operator a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de instalația de racordare, precum și a documentelor pentru terenurile aferente stației electrice 400 F. (investiție G. SRL) și pentru extinderea stației electrice 400 F. (investiție A.) pentru toate tarlalele ocupate a fost asumată în mod voluntar și în condițiile unor dispoziții legale cu același conținut.

Îndeplinirea acestei obligații nu putea fi considerată imposibilă câtă vreme acordul putea fi obținut de la orice persoană care îndeplinea calitatea de proprietar al terenurilor. Totodată, aspectele invocate de recurentă privind obligațiile pe care pârâtă, în calitate de operator de sistem, le-ar fi avut cu privire la asigurarea conectării la stația preexistentă a unor utilizatori ulteriori și la constituirea unor drepturi reale și servituți asupra parcelei pe care era amplasată această stație erau anterioare semnării contractului dintre părțile în litigiu, dar acesta nu prevede nicio clauză care să condiționeze evoluția ulterioară în funcție de o anumită conduită din partea pârâtei, astfel încât nu i se poate imputa neexecutarea culpabilă a unei obligații asumate. Deopotrivă, intimatei - pârâte CNTEE TRANSELECTRICA nu i se poate opune excepția de neexecutarea în absența unei obligații expres asumate în acest sens, neavând relevanță în cauză modalitatea de derulare a unui alt contract încheiat de aceasta cu un terț față de raportul juridic dedus judecății.

În raport de situația de fapt menționată, instanța de apel a reținut în mod corect că, în speță, contractul a încetat prin neîndeplinirea condițiilor suspensive în termenul contractual, astfel cum a fost prelungit prin actul adițional nr. x/18.05.2012, respectiv 18.08.2012, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii în totalitate a condițiilor suspensive prevăzute la art. 5.1 din contract. În consecință, dincolo de considerente de fond, rezoluțiunea nu putea fi dispusă conform art. 1020 C. civ. 1864 câtă vreme contractul încetase în condițiile prestabilite de părți.

În ceea ce privește pretinsa executare a obligației asumate de recurentă prin dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate sub condiție suspensivă și demersurile realizate împreună cu G. S.R.L. (care deținea dreptul de proprietate sub condiție rezolutorie) pentru încheierea unei contractului de vânzare în formă autentică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a reținut în mod corect că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.10.2011, reclamanta dobândea dreptul de proprietate doar în ipoteza realizării condiției suspensive și anume ca recursul împotriva 17222/03.11.2009 să fie respins. Recursul împotriva sentinței civile nr 17222/03.11.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2008 a fost însă admis prin decizia nr. 190/13.09.2016 a Tribunalului Constanța, titlurile de proprietate ale dobânditorilor subsecvenți de bunăcredință, printre care și G. S.R.L., fiind menținute ca valabile, astfel că reclamanta nu a devenit proprietară, dreptul său fiind înscris în CF doar cu titlu provizoriu.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră nefondate și criticile recurentelor privind pretinsa schimbare a înțelesului neîndoielnic al documentelor reprezentate de avizele tehnice de racordare, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. 1865, argumentele din memoriu de recurs fiind rezultatul unei lecturi eronate a considerentelor deciziei din apel. Mai mult, chiar premisa motivului de recurs invocat de recurente nu este îndeplnit câtă vreme avizele tehnice de racordare nu au constituit în niciun moment actele deduse judecății, ci doar înscrisuri depuse în probatoriu, interpretarea conținutului acestora și corelarea cu alte aspecte de fapt desprinse din celelalte probe administrate în cauză fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

În final, recurenta - reclamantă a criticat soluția asupra cererii de intervenție accesorie formulată de A. (SCHWEIZ) AG, considerând că aceasta nu a justificat u interes cu privire la formularea acesteia în tot cursul judecății. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție va înlătura criticile recurentei - reclamante, constatând că s-a reținut în mod corect de către instanța de apel că cerința interesului era justificată la data încuviințării în principiu a cererii de intervenție, iar soluția asupra acesteia a fost ulterior determinată de modalitatea de soluționare a acțiunii principale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B. și prin administrator special C. S.R.L., și de recurenta-intervenientă E. S.R.L., prin administrator special L. și prin administrator judiciar O.., împotriva deciziei civile nr. 1786/A din 30 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI (A.N.R.E.) și COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. (C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A.) și intimatele-interveniente D. S.A. și A. (SCHWEIZ) AG PRIN LICHIDATOR JUDICIAR P..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2020.