ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1352/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., la plata sumei de 2.171.210 RON, suma ce reprezintă contravaloarea brută a componentei variabile a remunerației (opțiunile pentru acțiuni virtuale - OAVT) cuvenite potrivit contractului de mandat nr. x/27.01.2014, dispunând totodată obligarea pârâtei la calcularea și achitarea tuturor contribuțiilor sociale aferente sumei nete anterior menționata; plata dobânzii legale aferentă sumei rezultată în urma admiterii primului capăt de cerere, calculată de la data scadenței fiecăreia dintre tranșele valorice ce compun suma indicată și până la data achitării efective și cheltuieli de judecată.

Soluția primei instanțe:

Prin sentința civilă nr. 3287/2018 din 16.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A.; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.171.210 RON cu titlu de contravaloare netă a componentei variabile a remunerației, suma de 773.687,71 de RON cu titlu de bonus de performanță, ambele cuvenite potrivit contractului de mandat nr. x/27.01.2014, precum și dobânda legală penalizatoare, conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumelor susmenționate calculată de la data scadenței fiecărei tranșe și până la data plății efective; de asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 39.859,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, dintre care suma de 36.659,10 RON reprezentând taxe judiciare de timbru, iar suma de 3.500 de RON reprezentând onorariu avocațial redus; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 805 din 27.03.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea reclamantului de îndreptare eroare materială; s-a dispus a se consemna în mod corect în alineatul final de la fila x a sentinței nr. 3287 din 16.10.2018, faptul că este vorba despre contractul de mandat nr. x/27.01.2014, iar nu despre contractul de mandat nr. x/09.11.2013, cum din eroare s-a consemnat; au fost respinse ca neîntemeiate cererile de lămurire dispozitiv și de completare a sentinței nr. 3287/16.10.2018.

Soluția instanței de apel

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 253 din 01 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 3287 din 31.10.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al apelantei-pârâte Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., invocată de intimatul-reclamant A.; a admis excepția tardivității formulării apelului de către apelanta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., invocată de intimatul-reclamant A.; a respins ca tardiv formulat apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva sentinței civile nr. 3287/31.10.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017; a respins ca neîntemeiată cererea apelantului-reclamant A. de obligare a intimatei-pârâte Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la plata cheltuielilor de judecată în propriul apel; a respins ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. de obligare a intimatului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în propriul apel; a obligat apelanta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apelul declarat de apelanta-pârâtă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A., București, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției tardivității apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la instanța de apel.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 5 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, pe scurt, descrierea situației de fapt a cauzei și a criticat soluția instanței de apel ca nelegală, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive de recurs:

Decizia civilă atacată este, în parte, în ceea ce privește soluția de admitere a excepției tardivității apelului, dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și în egală măsură, cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta-pârâtă arată că sentința civilă nr. 3287/31.10.2018 pronunțată de Tribunalul București a fost comunicată C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. la data de 12.12.2018. Împotriva acestei sentințe C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a formulat cerere de apel care a fost depusă la oficiul poștal la data de 23.01.2019.

Recurenta-pârâtă mai arată că la data de 11.01.2019, reclamantul A. a depus cererea de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii primei instanțe, înregistrată pe portalul instanțelor în data de 14.01.2019 și cerere de apel vizând considerentele primei instanțe, ce le-a fost comunicată la data de 15.07.2019.

După redarea dispozițiilor art. 468 alin. (1), art. 184 și art. 182 C. proc. civ., a unor referiri la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție privind gradul de securitate al sentințelor judecătorești și a unor opinii doctrinare, recurenta-pârâtă apreciază că, întrucât sentința civilă nr. 3287/2018 din 16.10.2018 a fost "îndreptată" la data de 27.03.2019 printr-o altă hotărâre care împreună formează un tot, termenul de apel cel mai apropiat este de 30 de zile de la data de 29.05.2019, data comunicării sentinței nr. 805/27.03.2019.

Apărarea formulată în cauză

Intimațul- reclamant A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 31 iulie 2020, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului formulat de recurenta- pârâtă, ca nemotivat, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., întrucât motivarea dezvoltată de aceasta nu se încadrează în niciuna dintre tezele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de recurs, astfel cum a fost motivată de recurenta- pârâtă, și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate; cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimat, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimatul- reclamant a formulat punct de vedere, în scris, la raport, prin care a arătat că înțelege să își mențină integral apărările formulate prin intermediul întâmpinării și, în dezacord cu concluziile din raport, și cu reiterarea solicitării privitoare la constatarea nulității recursului în urma imposibilității de încadrare a dezvoltării motivelor căii de atac în motivele limitativ enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, în urma reținerii inexistenței cel puțin a unui motiv de casare de ordine publică.

Prin încheierea de la 18 martie 2021, examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ.., excepția nulității recursului, invocată de către intimatul- reclamant A., s-a constatat că nu pot fi reținute argumentele acestuia, întrucât prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., excepția fiind respinsă.

Constatând că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.., recursul a fost admis în principiu, fiind acordat termen la 27 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

IV. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

1 Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului- reclamant, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., București a procedat la încadrarea criticilor sale în ipotezele de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere însă dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele susținute de către recurentă prin motivele de recurs sunt susceptibile de încadrare doar în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectarea atrage sancțiunea nulității.

Procedând la verificarea înscrisurilor dosarului, pentru cercetarea celor susținute de către recurentă, Înalta Curte constată că, la data de 16 octombrie 2018 a fost pronunțată sentința instanței de fond, comunicarea acesteia realizându-se în 12 decembrie 2018, la sediul social al recurentei- pârâte, procedura de comunicare realizându-se cu respectarea prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ.., iar procesul-verbal de înmânare a fost, de asemenea, întocmit cu respectarea prevederilor art. 164 alin. (1) C. proc. civ.., pe dovada de înmânare fiind aplicată ștampila Transelectrica S.A. și semnat de primire.

În consecință, comunicarea actelor de procedură către această parte s-a realizat la sediul său, conform dispozițiilor de procedură, Înalta Curte constatând că prima instanță a procedat în consecință, efectuând procedura de comunicare a sentinței pronunțate la sediul pârâtei, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a actului de procedură de la dosar primă instanță la data de 12.12.2018, dosar fond.

Ulterior acestei comunicări, inclusiv către intimatul- reclamant A., care s-a realizat la aceeași dată, s-a depus, în data de 14.01.2019, cerere privind îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii, pentru soluționarea căreia, prin rezoluție, în 16.01.2019, s-a stabilit termen la data de 12.03.2019 "cu citarea părților, pârâta cu copie de pe prezenta cerere", citare care a fost îndeplinită în data de 23.01.2019, de asemenea, semnată de primire și cu ștampilă aplicată pe dovada de înmânare.

Mai mult, la data de chiar 23.01.2019, a fost formulată la dosar cerere de eliberare fotocopii din dosar de către un reprezentant al recurentei-pârâte, cerere care a fost aprobată .

Or, față de toate acestea, nu se poate susține, în niciun caz, că nu ar fi avut loc o comunicare valabilă a sentinței instanței de fond către recurenta-pârâtă.

Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., București a formulat apelul, la data de 23.01.2019 potrivit plicului poștal de la dosar apel, dată care trebuie luată în considerare, față de dispozițiile art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Or, conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Acesta este un termen procedural imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării apelului de către partea interesată în atacarea hotărârii.

Depășirea termenului de declarare a apelului atrage decăderea părții interesate din dreptul de a mai efectua acest act de procedură.

Totodată, el este un termen legal (fiind stabilit în mod expres de lege) și absolut (întrucât nerespectarea lui afectează însăși validitatea și eficacitatea actului de procedură, deoarece intervine decăderea din dreptul de a mai exercita apelul), declararea apelului după împlinirea termenului de apel atrăgând nulitatea actului de procedură al părții, astfel cum prevede art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, față de comunicarea efectuată la sediul recurentei- pârâte din data de 12.12.2018, termenul de apel pentru parte s-a împlinit la data 12.01.2019 (sâmbăta) prin aplicarea regulii de calcul al termenelor procedurale prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - pe zile libere -, termen a cărui ultimă zi a căzut într-o zi nelucrătoare, astfel încât acesta s-a prorogat până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 14.01.2019.

Regula prevăzută în art. 468 alin. (1) C. proc. civ.. este, deci, că termenul de apel începe să curgă de la data comunicării atacate, dacă legea nu prevede altfel.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol stabilesc modalități echivalente comunicării hotărârii, acestor cazuri de echipolență specifice apelului adăugându-li-se cele reglementate în partea generală a Codului (Cartea I "Dispoziții generale", Titlul V "Termene procedurale", art. 184 alin. (2) C. proc. civ..) și un nou caz de echipolență, anume, cel prevăzut de art. 457 alin. (3) C. proc. civ.. - ceea ce, nu este cazul în speță.

Punctul de plecare pentru calculul termenului de apel este, deci, cel statornicit de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.., iar cazurile în care acest termen curge de la un alt moment, sunt statornicite în mod expres prin lege, dată fiind o dispoziție derogatorie a legii, situație în care recurenta- pârâtă nu se încadrează, comunicarea hotărârii pronunțate în cererea de îndreptare/lămurire/completare a hotărârii atacate nefigurând printre cazurile astfel expres prevăzute de lege.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod legal s-a raportat la actul de procedură al comunicării sentinței apelate, de la sediul pârâtei-recurente înseși (din data de 12.12.2018), fără a se raporta la data comunicării hotărârii pronunțate potrivit art. 442 și 444 C. proc. civ.., cum total nefondat și nelegal pretinde recurenta- pârâtă, atare ipoteză nefiind, în niciun caz, prevăzută de lege.

Ceea ce încearcă recurenta-pârâtă a pretinde prin recursul de față, înseamnă a da valență unor alte situații, în afara celor limitativ prevăzute de legea procesual- civilă, ca și cazuri de întreruperea termenului de apel, lucru nepermis de lege, și de natură a înfrânge ipotezele expres prevăzute de legiuitor la art. 469 C. proc. civ.

Așadar, contrar susținerilor recurentei- pârâte, în mod legal și corect instanța de apel a constatat tardivitatea formulării apelului său și a aplicat în mod legal sancțiunea procedurală reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prin respingerea, ca tardiv formulat, a apelului declarat de către pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., București.

Tocmai în respectarea principiului unicității căii de atac instanța de apel s-a raportat în calculul respectării termenului la prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ.., luând ca punct de plecare data comunicării hotărârii apelate, astfel cum dispun aceste prevederi imperative, corect aplicate de instanța de apel.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, conform art. 446 C. proc. civ.., încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 C. proc. civ.., sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii, ori completarea.

Deci, și pentru aceste hotărâri legiuitorul a prevăzut o cale de atac distinctă, unică, obligatorie sub aspect procedural, soluția consacrată de text reprezentând o aplicare particulară a principiului accesorium sequitur principale, și, în niciun caz, nu se poate considera că sentința civilă ce a format obiect al apelului și care a fost îndreptată printr-o altă hotărâre, formează un tot, cum total greșit pretinde recurenta, și de natură a proroga termenul exercitării căii de atac, lucru inadmisibil în lumina dispozițiilor procedurale arătate.

Mai mult, tocmai dată fiind obligativitatea parcurgerii acestei proceduri și consecința inadmisibilității invocării unor astfel de critici prin apel sau recurs (astfel cum se prevede la art. 445 C. proc. civ..), instanța învestită cu soluționarea unei cereri de îndreptare, lămurire, înlăturare a unor dispoziții contradictorii ori de completare a hotărârii, nici nu poate să înainteze dosarul în căile de atac, pentru că trebuie să procedeze mai întâi la soluționarea acestora- pentru ipoteza în care părțile au declarat apel sau recurs împotriva hotărârii în legătură cu care s-au formulat aceste cereri incidentale- cazul în speță, sens în care dispun prevederile art. 471 alin. (8) C. proc. civ.

Față de acestea, nu se poate considera nici că ar fi folosită de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri și, astfel, s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, susținere vădit nefondată a recurentei-pârâte.

Cele două hotărâri, așa cum s-a arătat mai sus, au fizionomie juridică proprie, cu regim juridic diferit, inclusiv, sub aspectul căii de atac, cu curgerea unor termene de exercitare de la momente diferite, și aceasta, tocmai în respectarea principiului desfășurării echitabile a procesului, pe deplin respectat de către instanța de apel- contrar susținerilor recurentei- pârâte.

Ca atare, Înalta Curte reține a fi nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a pronunțat decizia recurată cu aplicarea și respectarea întocmai a regulilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 178 alin. (2) și (3) C. proc. civ., astfel cum deja s-a arătat, instanța de apel a aplicând corect dispozițiile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., inclusiv, referitor la art. 442- 444 și 446 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă să plătească intimatului- reclamant A., suma de 4.417,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. împotriva deciziei civile nr. 253 din 01 aprilie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. să plătească intimatului- reclamant A., suma de 4.417,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.