ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 992/2020

Ședința publică din data de 10 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 februarie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.887.648 RON, reprezentând contravaloarea pachetului de 90.000 opțiuni pe acțiuni virtuale Transelectrica, acordat la data de 15.11.2013 cu titlul de bonus de performanță, potrivit contractului de mandat nr. x/13.11.2013, precum și la plata dobânzii legale aferente, până la data plății efective și integrale; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 7 iunie 2017 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată la 26 iulie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2017

Prin sentința civilă nr. 4449 din 5 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională De Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A.. A obligat pârâta la plata sumei de 1.887.648 RON reprezentând contravaloarea pachetului de 90.000 OAVT, precum și la plata dobânzii legale aferente, în continuare, până la data plății efective. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 22.881,48 RON.

Prin decizia civilă nr. 1108 din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a constatat nul apelul pârâtei Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., reținându-se, în esență, incidența art. 471 alin. (1) C. proc. civ.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1108 din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

În argumentarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că a formulat declarația de apel la instanța competentă, respectiv Tribunalul București, însă firma de curierat a depus în mod eronat coletul la Curtea de Apel București.

A mai arătat recurenta referitor la depunerea propriu-zisă a cererii de apel că, aceasta trebuie făcută, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, conform art. 471 alin. (1) C. proc. civ.

Textul de lege instituie o nulitate expresă, vătămarea părții fiind astfel prezumată, conform art. 175 alin. (2) din același cod, însă această nulitate rămâne condiționată de existența acestei vătămări, obligativitatea depunerii cererii de apel la instanța a cărei hotărâre se atacă neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage nulitatea necondiționată, enumerate la art. 176 C. proc. civ.

În opinia recurentei, sancțiunea nulității nedepunerii cererii de apel la instanța a cărei hotărâre se atacă, instituită prin art. 471 alin. (1) C. proc. civ., este similară cu sancțiunea nulității impusă prin art. 288 alin. (2) același cod, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 303/2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., care reglementa depunerea apelului.

Susține că se află în situația de posibilă nelegalitate, exclusiv din cauza unei erori materiale, apărute fără intenție, astfel încât să planeze suspiciunea lipsei de profesionalism a întocmitorului cererii de apel. Reaua credință este, în accepțiunea legii, condiția de existență a lezărilor de orice fel, însă, în situația de față, s-a demonstrat prin actele depuse la dosar, faptul că, adresa x/15.02.2018 este corect adresată, Tribunalului București.

De asemenea, a mai susținut recurenta, instanța trebuie să ia în considerare faptul că eroarea de completare a unui document de transmitere, accesoriu al cererii corect adresate Tribunalului București nu poate fi asimilată intenției de a trimite actele către altă instanță, în mod subiectiv, pentru a produce o vătămare a unui drept sau interes legitim, astfel de situații fiind cenzurate de către Curtea Constituțională tocmai pentru a se garanta accesul la justiție.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 7 decembrie 2018 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă și a fost acordat termen la 6 martie 2020 pentru judecarea acestuia.

La termenul din 6 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a pus în discuția părților aspectul neincidenței în speță a dispozițiilor art. 471 alin. (1) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și, la solicitarea ambelor părți, a amânat judecarea cauzei la 15 mai 2020, pentru a da posibilitatea acestora să-și pregătească apărarea cu privire la aspectele invocate.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel București a constatat nul apelul declarat de pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. reținând incidența dispozițiilor art. 471 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității".

Se reține că, în conformitate cu prevederile art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele începute până la data de 31 decembrie 2015, termen prorogat până la data de 31 decembrie 2018 prin O.U.G. nr. 95/2016, se aplică dispozițiile art. XIV-XVII din Legea nr. 2/2013.

Conform art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013:

"apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă".

Prin urmare, în condițiile în care acțiunea dedusă judecății a fost demarată la 16 februarie 2017, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 471 alin. (1) C. proc. civ., cum în mod eronat a reținut instanța de apel, ci sunt aplicabile prevederile art. XIV din Legea nr. 2/2013, conform cărora "apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă", fără ca legea să impună sancțiunea nulității.

În considerarea celor ce preced, se constată că se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Verificând actele aflate la dosar se constată că declarația de apel, deși adresată Tribunalului București, a fost trimisă, conform plicului atașat, prin poștă, Curții de Apel București, care a înaintat-o pe cale administrativă Tribunalului București. Pe rolul Curții de Apel București declarația de apel a fost înregistrată odată cu dosarul.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 1108 din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 1108 din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie2020.