ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1288/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 780 din 30 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-au admis recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta Agenția Națională pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 1627 din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La data de 17 mai 2021 petenta A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865, o cerere de lămurire și completare a dispozitivului deciziei nr. 780/30.03.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul menționării obligațiilor instanței de apel după a doua casare cu trimitere spre rejudecare, cu respectarea limitelor deciziei de îndrumare nr. 1208/06.06.2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în primul ciclu procesual.

În motivarea cererii, petenta a arătat că înțelege să solicite lămurirea și completarea dispozitivului deciziei nr. 780/30.03.2021, deoarece din dispozitivul afișat pe portalul instanței supreme nu reiese motivul pentru care s-a dispus casarea, i.e. care sunt limitele în care instanța de apel va analiza cauza după a doua casare cu trimitere spre rejudecare.

Petenta consideră că lămurirea și completarea dispozitivului celei de-a doua decizii de casare cu trimitere spre rejudecare este necesară, deoarece instanța supremă a statuat, în primul ciclu procesual, cu privire la problemele de drept, indicate în cuprinsul cererii, iar acestea au intrat în autoritate de lucru judecat.

Astfel, prin decizia de îndrumare nr. 1208/06.06.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că persoana ținută să răspundă față de reclamanta-beneficiară A. este pârâta Agenția Națională pentru Locuințe și că fapta ilicită a pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe este neexecutarea obligațiilor legale și contractuale asumate față de reclamantă. De asemenea, instanța supremă a stabilit modalitatea de evaluare a prejudiciului, respectiv prin raportare la art. 64 din contractul de antrepriză generală (i.e. prin acordarea de penalități de 0,15% pe fiecare zi de întârziere în realizarea locuinței) și perioada pentru care instanța de apel trebuia să analizeze pretențiile reclamantei A. (i.e. perioada "din 30 august 2013 și până la zi").

Rezultă că instanța de apel, în cel de-al treilea ciclu procesual, nu mai poate rejudeca cauza în integralitate, ci rejudecarea trebuie să poarte asupra altor elemente decât cele deja stabilite în cuprinsul primei decizii de casare. Cu alte cuvinte, cea de-a doua rejudecare poate fi stabilită doar cu respectarea limitelor deciziei nr. 1208/06.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Aceasta, deoarece prima decizie de casare constituie o hotărâre judecătorească irevocabilă, ale cărei considerente și dispozitiv nu mai sunt supuse niciunei căi de atac, ci au intrat în autoritatea de lucru judecat.

S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 315 din C. proc. civ. de la 1865, problemele de drept dezlegate deja de instanța de casare (în speță, prin decizia nr. 1208/06.06.2019) sunt obligatorii după casare, acestea constituind limitele rejudecării în toate ciclurile procesuale ulterioare respectivei casări.

Petenta a menționat și faptul că decizia de îndrumare a stabilit chiar în dispozitiv perioada pentru care se impunea acordarea despăgubirilor, astfel încât prin cea de-a doua decizie de casare cu trimitere spre judecare nu mai pot fi aduse modificări sub acest aspect.

Față de dispozițiile art. 315 din C. proc. civ. de la 1865 și vechimea dosarului, dar și în considerarea faptului că s-a dispus a doua oară casarea cu trimitere spre rejudecare, petenta a concluzionat în sensul că este necesar ca instanța să lămurească și să completeze dispozitivul deciziei nr. 780/30.03.2021 cu privire la aspectele pe care instanța de apel trebuie să le aibă în vedere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865 și pe cele ale art. 315 din același cod.

Analizând cererea privind lămurirea și completarea dispozitivului, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sauaplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că obiectul cererii de lămurire îl constituie, pe de o parte, determinarea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii iar, pe de altă parte, înlăturarea dispozițiilor contradictorii cuprinse în respectivul dispozitiv.

Procedura specială deschisă de art. 281

1

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 este mijlocul prin care, cu referire exclusivă la dispozitivul hotărârii judecătorești, se pot obține clarificări sau înlătura neconcordanțe ori contradicții ale respectivului dispozitiv, fie în scopul clarificării limitelor executorii ale acestuia, fie pentru determinarea întinderii și efectelor sale, în măsura în care hotărârea luată poate genera dificultăți în determinarea acestor elemente.

Așadar, părțile au acces la această procedură specială doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, aspect ce poate genera dificultăți în interpretarea ori înțelegerea sa, nefiind o cale menită să ducă la reconsiderarea motivării hotărârii și reformarea acesteia, întrucât o atare finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Totodată, se reține că, în soluționarea unei cereri de lămurire trebuie avut în vedere că dispozitivul trebuie citit prin prisma considerentelor care îl susțin și explicitează. Cu alte cuvinte, deplina înțelegere a dispozitivului presupune raportarea la considerentele care explicitează și în care se reflectă soluția din dispozitiv.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că examenul argumentelor prezentate de petenta A. permite concluzia că aceasta solicită instanței să lămurească și să completeze dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, în sensul de a se arăta limitele în care instanța de apel va analiza cauza, după cea de-a doua casare cu trimitere spre rejudecare, cu respectarea statuărilor din primul ciclu procesual, care au intrat în autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte mai reține că dispozitivul deciziei a cărei lămurire partea o solicită nu cuprinde neclarități, ambiguități sau contradicții în raport cu soluția adoptată, aceea de casare a deciziei recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Totodată, se cuvine a fi menționat faptul că în considerentele deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a reținut că prin decizia de casare nr. 1208/06.06.2019, instanța de recurs a dat o dezlegare anterioară problemei de drept constând în limitele rejudecării apelului reclamantei, impunând prin chiar dispozitivul deciziei de casare, instanței de apel, să rejudece apelul reclamantei în ceea ce privește pretențiile acesteia privind daunele-interese pentru perioada ulterioară datei de 30 august 2013.

În cuprinsul acelorași considerente, s-a arătat că instanța de apel a procedat la rejudecarea altor pretenții decât cele identificate în dispozitivul deciziei de casare (din perspectiva caracterului devolutiv al apelului), aspecte ce nu au fost supuse casării prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (acestea fiind rămase astfel definitive cu autoritate de lucru judecat), care a trimis cauza spre rejudecare exclusiv pentru pretențiile afirmate cu titlu de daune-interese pentru perioada ulterioară datei de 30 august 2013.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele care se solicită a fi lămurite în prezenta cauză, rezultă, fără echivoc, din considerentele anterior redate, nefiind incidente dispozițiile art. 281

1

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, în realitate petenta urmărind pe calea procedurii de față să obțină o lămurire a efectelor primei decizii de casare (decizia nr. 1208/06.06.2019), iar nu a efectelor deciziei nr. 780/30.03.2021.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 281

2

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

În speță, potrivit susținerilor orale ale apărătorului petentei, instanța supremă reține că se solicită completarea dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, în sensul de a se menționa perioada și modalitatea de evaluare a despăgubirilor, ipoteză care nu se încadrează însă în dispozițiile art. 281

2

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, aspect care însă va putea fi lămurit de către instanța de rejudecare în raport cu toate dezlegările date de cele două instanțe de casare și de limitele astfel fixate pentru rejudecare.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta A. privind lămurirea și completarea dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. privind lămurirea și completarea dispozitivului deciziei nr. 780 din 30 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2021.