ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2021

HOTĂRÂRE

19.05.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, obligarea pârâtului la respectarea obligației impuse de art. 43, art. 44 din Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, și anume: organizarea și permiterea participării reclamantului la examenul de promovare în funcții de execuție în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet.

Prin sentința civilă nr. 721/2021 din 18 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța inițial învestită a reținut că reclamantul este încadrat în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în funcția de grefier-arhivar.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

A mai reținut instanța că, prin decizia nr. 290/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Curtea Constitutionala a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. Totodată, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Baroul Vâlcea în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În concluzie, instanța a reținut că, în speță, instanța competentă să soluționeze cererea nu este Tribunalul Cluj, având în vedere calitatea de parte în proces a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (2) și (2

) și ale art. 129-132 din C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor, ca instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinată Curții de Apel Cluj, în a carei circumscripție se află Tribunalul Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă sub nr. x/2020, instanță care, prin sentința nr. 442/LM/2021 din 22 aprilie 2021, a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență în soluționarea cererii, a suspendat din oficiu cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reținut următoarele:

Conform art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii".

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social "Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

Art. 210 din același act normativ stabilește că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

Față de prevederile legale invocate, în raport de domiciliul și de locul de muncă al reclamantului, instanța a reținut că aparține Tribunalului Cluj competența teritorială, în materia soluționării litigiilor de muncă competența teritorială fiind una exclusivă.

A mai reținut instanța că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., ce reglementează excepția de necompetență teritorială de ordine publică doar în cazul în care judecătorul este reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau de competența unei instanțe inferioare celei la care judecătorul își desfășoară activitatea, dispoziții ce se aplică în mod corespunzător și grefierilor. În cauză însă, competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Cluj, instanță superioară Judecătoriei Cluj Napoca pe lângă care funcționează unitatea de parchet în care reclamantul își desfășoară activitatea de grefier.

Pe de altă parte, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., deoarece acestea vizează doar ipoteza în care instanța are calitatea de pârât în dosar, nu și cazul în care pârâtă este unitatea de parchet de pe lângă instanța judecătorească.

Față de considerentele expuse în precedent, în baza art. 132 C. proc. civ. instanța a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența judecării cererii în favoarea Tribunalului Cluj.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, constată și reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Cluj și Tribunalul Bihor - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Acțiunea are ca obiect obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la respectarea obligației impuse de art. 43, art. 44 din Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și anume: organizarea și permiterea participării reclamantului la examenul de promovare în funcții de execuție în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și grefierilor.

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea, dispozițiile aplicându-se în mod corespunzător și grefierilor.

În speță, reclamantul este grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanță inferioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, se constată că aceasta nu se aplică și în speța de față, întrucât la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Cluj - 15 decembrie 2020, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situația din cauza pendinte.

Totodată, nici dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanței de judecată, or în cauză calitatea de pârât o are Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care nu face parte din categoria instanțelor de judecată, dispozițiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Cluj.