ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2019

Ședința publică din data de 20 martie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 808/LM/2018 din 16 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu; a fost declinată cauza în favoarea Tribunalului Cluj, secția I civilă, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în fapt, reclamanții au calitatea de grefieri personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competență, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 7/16.05.2016, pronunțată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competența facultativă, reținând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

Ulterior, Curtea Constituțională prin decizia nr. 290/2018 a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și a constatat că "sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) noul C. proc. civ. sunt neconstituționale."

În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. A mai reținut Curtea Constituțională faptul că art. 47 din Codul de procedură francez completat prin art. 3 din Decretul nr. 2017-891 din 6 mai 2017, care a reprezentat sursa de inspirație a legiuitorului român la redactarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., prevede că "În cazul în care un magistrat sau un auxiliar al justiției este parte dintr-un litigiu ce ține de competența unei instanțe în circumscripția căreia acesta își desfășoară activitatea, reclamantul poate sesiza o instanță situată într-o circumscripție învecinată".

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Având în vedere că reclamanții au calitatea de grefier - personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Oradea, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290/26.04.2018, pronunțată de Curtea Constituțională a României, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secția I civilă.

Prin încheierea civilă nr. 5/CC/F/2019 din 9 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a reținut că cererea dedusă judecății are ca obiect drepturi salariale, nefiind de competența secției Civile.

Prin sentința civilă nr. 377/2019 din 18 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia între curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile acestui alineat se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea", trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul (grefierul) își desfășoară efectiv activitateA în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cereri de chemare în judecată în primă instanță.

Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Judecătoriei Oradea.

În această situație, competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți aparține Tribunalului Bihor și nu Tribunalului Cluj.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. de dosar x/2018, instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu de muncă.

Reclamanții au calitatea de calitatea de grefieri personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Oradea.

Conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Alin. 3 al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a statuat:

"46. Drept consecință a constatării neconstituționalității sintagmei "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se impune constatarea neconstituționalității și a sintagmei "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pentru aceleași considerente, și aceasta din urmă este de natură a aduce atingere principiului imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Prin această decizie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constată că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale sunt de ordine publică, motiv pentru care reclamanții aveau obligația de a sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., VV., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. și HHH., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR, în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2019.