ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2021

HOTĂRÂRE
27.01.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 16 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale la plata sumei de 1.730.584,07 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă pentru realizarea obiectivului de investiții Conductă de interconectare a SNT din România cu SNT din Republica Moldova, pe direcția Iași (România) - Ungheni (Moldova), cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material al acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 549/C din 5 decembrie 2018, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.730.584,07 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli, precum și suma de 20.910,84 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Prin decizia nr. 333/2019 din 1 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale împotriva sentinței nr. 549/C din 5 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea intimatei-reclamante Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., drept prescrisă; a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 10.455,42 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că în considerentele deciziei atacate nu se face referire la unele argumente invocate de aceasta prin întâmpinare, cum ar fi cele referitoare la prescripția dreptului la acțiune și susține că instanța de apel a interpretat trunchiat prevederile Protocolului de asociere nr. 80/2013, încheiat între intimata-pârâtă și recurenta-reclamantă. Afirmă că au fost avute în vedere doar prevederile art. 6 lit. g) din Protocol și că au fost ignorate alte clauze importante din care rezultă că obligația de plată a intimatei-pârâte a devenit exigibilă la momentul finalizării lucrării și recepționării obiectivului, respectiv la 15 ianuarie 2015, data procesului-verbal de recepție.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea de ședință din 27 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2020 s-a fixat termen în ședință publică la 27 ianuarie 2021, în vedere discutării excepției nulității recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constată că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod. Ca urmare, excepția nulității recursului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Referitor la cererea de recurs, instanța supremă reține că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligația instanței de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătorești între altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunțate, conform art. 175 C. proc. civ.. Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Aceste dispozițiile legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Înalta Curte reține criticile prin care recurenta-reclamanta afirmă că instanța de apel nu a avut în vedere toate clauzele Protocolului de asociere încheiat între părți atunci când a stabilit momentul de la care curge termenul de prescripție a dreptului material la acțiune.

Se observă că instanța de apel nu a procedat, în mod efectiv, la analiza susținerilor părților și a înscrisurilor depuse de părți, respectiv a conținutului Protocolului de asociere încheiat între părți întrucât și-a fundamentat considerentele numai pe analiza dispozițiilor art. 6 lit. g) din Protocol.

Acest mod de construire a raționamentului instanței de apel este greșit deoarece nu reflectă mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea judecătorului astfel încât să determine soluția din dispozitiv.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. împotriva deciziei nr. 333/2019 din 1 octombrie 2019, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și în limitele efectului devolutiv al apelului, va stabili momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, prin raportare la Protocolul de asociere încheiat între părți în ansamblul său, din perspectiva apărărilor formulate de reclamantă prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului.

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 333/2019 din 1 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimitere cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-03-01
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2023
Ședința publică din data de 1 martie 2023 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale (SN
ÎCCJ 2021-06-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1287/2021
Ședința publică din data de 10 iunie 2021 asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin acțiunea civilă înregistrată la 24.09.2019 pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. x/2019, reclamanta S.
ÎCCJ 2023-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1854/2023
Ședința publică din data de 28 septembrie 2023 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A., a solicita
ÎCCJ 2023-11-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2484/2023
râta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului. Prin
ÎCCJ 2023-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2023
Ședința publică din data de 20 septembrie 2023 Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios admi
Sursă