ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1236/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală din 31 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul CCI nr. x/MHM, Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională a decis următoarele:

"A.1) Tribunalul declară că cererile Reclamantului au fost efectuate în timp util și nu sunt prescrise.

A.2) Tribunalul declară că în conformitate cu prevederile Sub-clauzei 20.1 din Condițiile Contractuale, scrisoarea Reclamantului din data de 12 noiembrie 2009 este prima Reclamație validă cu privire la solicitarea unei prelungiri a termenului și scrisoarea Reclamantului din data de 28 septembrie 2010 este prima Reclamație validă cu privire la cererea pentru costuri adiționale rezultate din eliberarea întârziată a terenului.

B.1) Tribunalul declară că Pârâtul nu și-a respectat obligația contractuală prin nerespectarea deciziilor CAD.

B.2) Tribunalul declară că faptul că Inginerul nu a răspuns în mod corespunzător Cererii nr. x nu constituie o încălcare a Sub-clauzelor 3.5 și20.1 din Condițiile Contractuale.

C. Tribunalul declară că Pârâtul era responsabil pentru acordarea posesiei asupra Sitului și a încălcat Sub-clauza 20.1 din Condițiile Contractuale, întrucât nu a eliberat în timp util terenul unde se afla Situl.

D. Tribunalul acordă Reclamantului o prelungire a Termenului de Finalizare până la 28 noiembrie 2012, cu costuri limitate la 166 de zile de întârziere.

E.1) Tribunalul declară că Reclamantul nu este limitat în cererile sale de plată a costurilor adiționale de faptul că Contractul este un contract forfetar.

E.2) Tribunalul declară că nu este legat de hotărârile și deciziile CAD în măsura în care hotărârea și decizia CAD nu a devenit definitivă și obligatorie. Tribunalul declară că are puteri depline pentru a revizui hotărârile și deciziile CAD și este liber să atribuie orice sume pe care le consideră justificate pe baza dovezilor și argumentelor prezentate acestuia.

F.1) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 26.397.687,79 RON aferentă costurilor adiționale rezultate în urma prelungirii termenului.

F.2) Tribunalul declară că, în conformitate cu Sub-clauza 13.8 din Condițiile Contractului, care funcționează ca un mecanism agreat pentru recuperarea schimbărilor costurilor, cererea Reclamantului legată de creșterea prețului bitumului pică pe fond.

G.l) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 3.054.341,90 RON drept compensație pentru costurile generale adiționale suportate ca urmare a indicațiilor Pârâtului de a deschide o parte din autostradă mai devreme.

G.2) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 1.723.002,93 RON drept compensație pentru costurile adiționale suportate pentru Podul 20 ca urmare a indicațiilor Pârâtului de a deschide o parte din autostradă mai devreme.

G.3) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 715.611,39 RON drept compensație pentru costurile adiționale suportate pentru furnizarea semnelor și marcajelor temporare ca urmare a indicațiilor Pârâtului de a deschide o parte a autostrăzii mai devreme.

G4) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 45.429,80 RON drept compensație pentru costurile adiționale suportate pentru relocalizare și bare de protecție deteriorate ca urmare a indicațiilor Pârâtului de deschide o parte a autostrăzii mai devreme.

G.5) Tribunalul declară că cererea Reclamantului pentru plata costurilor adiționate suportate pentru drumurile tehnologice necesare construirii autostrăzii ca urmare a indicațiilor Pârâtului de a deschide o parte a autostrăzii mai devreme este respinsă din cauza lipsei unor dovezi credibile.

G.6) Tribunalul declara că cererea Reclamantului pentru plata costurilor adiționale suportate pentru aranjarea livrărilor de piatră ca urmare a indicațiilor Pârâtului de a deschide o parte a autostrăzii mai devreme este respinsă din cauza lipsei de dovezi.

G.7) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 14.496.442,65 RON drept compensație pentru costurile adiționale suportate ca urmare a utilizării adiționale de A. ulterior indicațiilor Pârâtului de a deschide a parte a autostrăzii mai devreme.

G.8) Tribunalul declară că cererea Reclamantului pentru plata costurilor suplimentare suportate cu privire la constatările arheologice ca urmare a indicațiilor Pârâtului de a deschide o parte din autostradă mai devreme este respinsă din cauza lipsei de dovezi.

H. Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 2.076.630,74 RON drept compensație pentru costuri/e suplimentare suportate ca urmare a întârzierilor de preluare a Lucrărilor.

I. Tribunalul declară că cererea Reclamantului pentru costuri adiționale suportate ca urmare a întârzierilor de emitere a Certificatului de Performanță nu este analizata, întrucât cauza nu a fost trimisă încă la CAD.

J.1) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 20.500,00 EURO, adică 50% din costurile și taxele suportate în timpul procedurii CAD nr. 1.

J.2) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 5.500,00 EURO, adică 50% din costurile și taxele suportate în timpul procedurii CAD nr. 2.

J.3) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 19.357,00 EURO, adică 50% din costurile și taxele suportate în timpul procedurii CAD nr. 3.

K.1) Tribunalul dispune ca Pârâtui să achite Reclamantului suma de 24.102.762,11 RON aferentă costurilor de finanțare cu privire la cheltuielile financiare rezultate în urma neachitării sumelor atribuite prin decizia CAD nr. 1 până la data Hotărârii.

K.2) Tribunalul declară că cererea Reclamantului legată de costurile de finanțare atribuite prin decizia CAD nr. 3 pentru sume neachitate stipulate în Cererea nr. x nu este întemeiată șl prin urmare este respinsă.

K.3) Tribunalul dispune ca Pârâtui să achite Reclamantului suma de 874.376,65 RON drept compensație pentru plata întârziată a Cererilor de Plată Intermediare (CPI).

L.2) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului suma de 315.000 USD aferentă costurilor ce revin Reclamantului, stabilite de Curtea CCI.

L.3) Tribunalul dispune ca Pârâtul să achite Reclamantului următoarele sume:

- 1.216.614,11 EURO pentru jumătate din costurile legale și de expertiză ale Reclamantului;

- 80.448,23 EURO pentru jumătate din taxa pe care Reclamantul a achitat-o pentru serviciile legale și de expertiza;

- 260.787 RON pentru costurile interne ale Reclamantului;

- 17.247,39 EURO pentru costurile de audiere ce revin Reclamantului.

M. Tribunalul Arbitral dispune aplicarea provizorie a prezentei hotărâri și acordă Reclamantului dobânzi pentru fiecare dintre sumele atribuite la o rată LIBOR US 3 luni plus 5% la data această Hotărâri, când orice sume scadente devin datorate și plătibile, până la data achitării integrale.

Toate celelalte cereri și solicitări sunt respinse."

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2019, petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat anularea hotărârii arbitrale pronunțate la data de 31.01.2019 în dosarul CCI nr. x/MHM înregistrat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională, rejudecarea pe fond a cererii și respingerea cererii, ca urmare a constatării prescripției dreptului material la acțiune sau ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civile nr. 90F din 08 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., împotriva hotărârii arbitrale pronunțate la data de 31.01.2019 în dosarul CCI nr. x/MHM înregistrat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională, în contradictoriu cu intimata B..

COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 90F din 08 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata B.. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 martie 2021 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata B.. a depus un punct de vedere, prin care a achiesat la concluziile reținute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

La termenul din data de 19 mai 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acestei excepții făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Recursul dedus judecății are ca obiect sentința nr. 90F din 08 noiembrie 2019, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., împotriva hotărârii arbitrale pronunțate la data de 31.01.2019 în dosarul CCI nr. x/MHM înregistrat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională, în contradictoriu cu intimata B..

Dispozițiile alin. (4) ale art. 613 C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (3) ale aceluiași articol, în vigoare la data înregistrării dosarului, prevedeau că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 27 C. proc. civ., "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale.

Raportat la faptul că data înregistrării cererii de arbitrare este 26 noiembrie 2015, rezultă că la momentul înregistrării acțiunii erau în vigoare vechile dispoziții ale art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare.

Astfel fiind, sentința ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.-CNAIR S.A. împotriva sentinței civile nr. 90F din 8 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.-CNAIR S.A. împotriva sentinței civile nr. 90F din 8 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2021.