ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2732/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.02.2017 reclamantul Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Pentru Dezvoltarea Capacității Administrative - AMPOCA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 4/07.12.2016 privind soluționarea contestației formulate de către IGSU înregistrată la sediul DDCA sub nr. 5-CTS-POCA/DDCA din data de 16.11.2016 și a Notificării nr. x/25.10.2016 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x reprezentând autorizarea la plată a unor cheltuieli din cadrul proiectului "Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel național" (RO-RISK).

Prin sentința civilă nr. 3662 din 12 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (succesor pentru MDRAP).

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- în mod greșit prima instanță a considerat că decizia atacată este suficient motivată, limitându-se la a arăta strict cele prevăzute în Decizia nr. 1288 din 25.10.2016 fără însă să fie analizate criticile reclamantului;

- a susținut recurentul că din analiza efectuată la nivelul instituției a rezultat că Norvegia (care deși nu este stat membru UE este strâns asociată cu aceasta prin participarea în cadrul AELS) este un exemplu de cea mai bună practică pentru efectuarea vizitei de lucru, luând în considerare și faptul că a reușit în decurs de circa 15 luni nu numai să preia metodologia Olandei și să o adapteze la specificul național, dar să și elaboreze primul raport de evaluare a riscurilor;

- aceste aspecte se cunoșteau la nivelul AMPOCA înainte de aprobarea fișei de finanțare, avându-se în vedere că în cererea de finanțare în Secțiunea 6.4. Rezultate, Activități și Indicatori de Proiect, ca activitate derulată anterior solicitării finanțării, precum și în bugetul I.G.S.U. este menționată această activitate, fiind aprobată fa acest fel;

- totodată, în Secțiunea 7.1 Detalierea costurilor proiectului pe rezultate și activități din cadrul Contractului de finanțare semnat de reclamant în data de 17.03.2016, Inspectoratului General i-a fost aprobată suma de 23.133,49 RON aferentă activității " Vizită de lucru a 5 membri ai echipei de proiect în Norvegia pentru un schimb de experiență în domeniul elaborării și implementării metodologiei de integrare, în vederea stabilirii specificațiilor tehnice necesare întocmirii caietului de sarcini";

- arată recurentul - reclamant că aceste cheltuieli îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 399 din 27 mai 2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020;

În consecință s-a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii primei instanțe ca netemeinică si nefondată, reținerea spre judecare a cererii de chemare în judecată, urmând ca prin soluția ce se va pronunța să se dispună anularea actelor administrative individuale reprezentate de Decizia nr. 4/07.12.2016 privind soluționarea contestației și Notificarea nr. x/25.10.2016 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x reprezentând autorizarea la plată a unor cheltuieli din cadrul proiectului "Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel național" (RO-RISK), cu consecința obligării pârâtului la rambursarea cheltuielilor eligibile în cuantum de 23.133,49 RON.

In drept recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimatul - pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal anularea recursul având în vedere că nu conține critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 20, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, între fostul Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (actual Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Capacitate Administrativă și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), în calitate de Beneficiar, a fost semnat Contractul de finanțare în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă nr. 3/17.03.2016.

În executarea acestui contract, reclamantul beneficiar a depus cererea de rambursare nr. x și procedându-se la verificarea legalității, conformității și regularității cheltuielilor solicitate la rambursare, AM POCA a apreciat că suma de 23.156,45 RON nu îndeplinește condițiile legale privind eligibilitatea cheltuielilor și, pe cale de consecință, a refuzat autorizarea la plată a sumei menționate. Astfel, prin Notificarea nr. x/25.10.2016 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x, reprezentând autorizarea la plată a unor cheltuieli din cadrul proiectului "Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel național (RO-RISK)", Autoritatea de Management pentru POCA a reținut și comunicat reclamantului următoarele:

"Din prezenta cerere de rambursare pentru liderul de parteneriat - IGSU, nu au fost autorizate cheltuieli în valoare totala de 23.156,45 RON (22.405,47 RON fără TVA și 750,98 RON TVA), aferente rezultatului 1: Dezvoltarea unui set de instrumente necesare derulării procesului de evaluare a riscurilor la nivel național, linia bugetară 4 Cheltuieli cu deplasarea, astfel: 22,96 RON reprezentând diferențe de curs valutar aferente deplasării în Italia, sumele validate sunt calculate la cursul BNR din ziua efectuării decontului; 23.133,49 RON, sumă aferentă deplasării în Norvegia, deoarece fiind spațiu extra comunitar cheltuiala nu este eligibilă."

Împotriva acestei Notificări, reclamantul a formulat contestația cu nr. x/14.11.2016 (nr 5-CTS-POCA/DDCA/16.11.2016) care a fost respinsă prin Decizia nr. 4/07.12.2016 de soluționare a contestației.

Sub un prim motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a invocat nemotivarea hotărârii instanței de fond.

Din această perspectivă, a fost vizate considerentele sentinței, arătând recurentul, că instanța nu a expus motivele pentru care a înlăturat apărările formulate cu privire la nemotivarea deciziei contestate.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind identificate nici contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În consecința, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reținut ca întemeiat.

In ceea ce privește motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând greșita aplicarea a normelor de drept material, reține Înalta Curte că prin acestea se reiterează, în fapt, motivele cererii de chemare în judecată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma conformității acesteia cu dispozițiile legale incidente, respectiv a interpretării eligibilității cheltuielilor respinse la rambursare în raport de dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 399 din 27 mai 2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă rezultatul unei corecte aplicării a legii.

Sub un prim aspect, se constată că dispozițiile art. 13 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006, prevăd că "FSE poate acorda sprijin cheltuielilor angajate pentru operațiuni care au loc în afara zonei vizate de program, dar pe teritoriul Uniunii".

Astfel cum se poate observa, dispozițiile indicate sunt extrem de clare, iar acestea nu permit acordarea sprijinului pentru cheltuielile aferente deplasării unei delegații în Norvegia, întrucât este spațiu extracomunitar.

In raport de aceste dispoziții, susținerile recurentului - reclamant, reiterate și în recurs cu privire la necesitatea acestei deplasări, în raport de performanțele acestui stat în ceea ce privește adoptarea procedurilor în materie de protecție civilă, nu pot fi apreciate ca relevante, indiferent de împrejurarea că, deși nu este stat membru UE este strâns asociată cu aceasta prin participarea în cadrul AELS, întrucât nu au suport legal.

De asemenea, nici împrejurarea că aceste cheltuieli au fost cuprinse în Contractului de finanțare, nu determină caracterul eligibil al acestora, în condițiile în care prevederile art. 5 alin. (1) și alin. (2) - Eligibilitatea cheltuielilor, din Contractul de finanțare nr. x/17.03.2016, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt cuprinse în Anexa I - Cererea de finanțare la contractul de finanțare și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile contractului de finanțare și ale legislației naționale și comunitare în vigoare.

Așadar nu doar condiția cuprinderii acestora în contract și a efectuării lor în scopul contractului, trebuie îndeplinită, ci și condiția ca acestea să fie efectuate în conformitate cu legislația comunitară.

De asemenea, sunt relevante și dispozițiile art. 5 alin. (3) din contract potrivit cărora, urmare a verificărilor, "AM POCA își rezervă dreptul de a declara neeligibile cheltuielile efectuate cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv în situația în care acestea au fost cuprinse în Contractul de finanțare, actele adiționale și/sau notificările transmise de către Beneficiar și avizate de către AM POCA, pe toată durata de valabilitate a contractului", astfel că nici împrejurarea că acestea au fost cunoscute de autoritatea de management nu prezintă relevanță din perspectiva dreptului autorității de a efectua verificări ulterioare asupra cerilor de rambursare.

Înalta Curte nu găsește întemeiată nici critica privind nemotivarea deciziei de soluționare a contestației, observând că aceasta conține motivele pentru care s-a respins cererea reclamantului. Argumentele menite a susține decizia de efectuare a vizitei de lucru în Norvegia, stat nemembru UE, drept soluția optimă în derularea contractului de finanțare, au fost înlăturate ca nerelevante din perspectiva dispozițiilor legale prezentate și în prezenta hotărâre și de către instanța fondului.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței civile nr. 3662 din 12 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.