ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 115/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 7 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 64.940,88 USD, reprezentând plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență generală a instanțelor române și respingerea, în principal, a cererii de chemare în judecată ca nefiind de competența instanțelor române; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și respingerea, în subsidiar, a cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 607 din 8 martie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a contravalorii în RON la data plății a sumei de 1.000 USD, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1729A din 24 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 607 din 8 martie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a anulat sentința atacată și a trimis cauza primei instanțe, spre judecare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că a fost aplicat greșit art. 1341 C. civ. referitor la plata nedatorată întrucât din perspectiva relațiilor bancare, recurenta nu are nicio legătură cu intimata-reclamantă. În mod greșit, se susține, a fost admis apelul formulat de A. S.A. și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciindu-se eronat că B. ar fi accipiensul presupusei plăți nedatorate.

În memoriul de recurs se arată că trebuie analizate în mod distinct relația dintre recurentă și C. și relația dintre băncile implicate în intermedierea transferului, instanța de apel amestecând relațiile din prezenta cauză, ajungând în mod eronat la concluzia că ar fi existat o relație directă între recurentă și intimata A. S.A. Astfel, exclusiv din perspectiva relației comerciale dintre recurentă și C., recurenta arată că este destinatarul plății efectuate de către C., însă această plată are un temei contractual, nu cel extracontractual al plății nedatorate.

Autoarea căii de atac susține că banii au fost transferați de intimata-reclamantă nu pentru a face o plată către recurenta-pârâtă, pentru care de altfel nu avea nicio cauză juridică, ci pentru ca intimata-reclamantă să-și execute propria obligație contractuală față de celelalte bănci care au aderat la sistemul D..

Prin urmare, recurenta apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, deoarece nu recurenta este accipiensul plății efectuate, ci E.. Consideră eronată interpretarea instanței de apel în sensul că E. este doar un intermediar, deci nu poate fi accipiensul plății, atâta vreme cât însăși intimata-reclamantă este doar un intermediar și nu ordonatorul plății.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 27 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1729A din 24 octombrie 2019 și s-a fixat termen de judecată la 27 ianuarie 2021, în vederea soluționării recursului în ședință publică.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normei de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Criticile recurentei-pârâte referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1341 C. civ. în contextul stabilirii calității procesuale pasive a acesteia în raport de fondul cauzei vor fi înlăturate.

Conform dispozițiilor art. 1341 C. civ., "cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire."

Astfel cum a statuat și doctrina, plata nedatorată dă naștere unui raport juridic civil avându-le ca subiecte pe solvens și pe accipiens, în al cărui conținut se identifică dreptul celui care a efectuat plata la restituirea prestației și obligația corelativă ce-i revine persoanei căreia i s-a făcut plata. Obligația de restituire se va îndeplini conform prevederilor art. 1635 alin. (1) C. civ., care stipulează că cel obligat la restituire este cel care "a primit bunurile fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora."

Conform art. 36 C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății."

Curtea de apel nu s-a pronunțat pe fondul raportului juridic dedus judecății, ci a stabilit, în limitele în care a fost învestită, că B. are calitate procesuală pasivă în sensul că aceasta poate sta în justiție în calitate de pârâtă în cadrul unei cereri de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile din C. civ. referitoare la plata nedatorată.

Contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale și a stabilit, în urma unei analize judicioase a situației de fapt în contextul determinării cadrului procesual, că există identitate între reclamantă și solvens în persoana intimatei A. S.A. și între pârâtă și accipiens în persoana recurentei B. întrucât plata în discuție a fost inițiată de solvens A. S.A. și a fost primită de accipiens B. în contul deschis de aceasta din urmă la E.. Această din urmă instituție bancară nu poate fi considerată primitorul plății în sensul avut în vedere de art. 1341 C. civ. întrucât chiar dacă efectuează operațiuni specifice de alimentare a contului respectiv, aceasta nu înseamnă că devine titularul sumelor de bani din acel cont. Astfel, în mod corect a reținut curtea de apel că E. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1729A din 24 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1729A din 24 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.