ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1133/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 29.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu intervenientul-forțat C. și cu pârâta S.C. D. Romania Asigurare - Reasigurare S.A., a formulat acțiune în pretenții, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de câte 100.000 de euro pentru fiecare reclamant, în echivalent RON la data plătii efective, cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În urma soluției de admitere a excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 24.10.2018 sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 1656/27.05.2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu intervenientul C. și pârâta S.C. D. S.A.. A fost obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a sumei în cuantum de 7.000 euro, echivalentul în RON, la cursul de referință BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții A. și B. și pârâta D. S.A.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2170 din 16 decembrie 2019, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanții A. și B. și de pârâta D. Asigurare Reasigurare S.A.

Împotriva acestei decizii, la data de 28 ianuarie 2020 au declarat recurs reclamanții A. și B..

Recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestora și casarea deciziei instanței de apel,

Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța de apel, nesocotind dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. nu a răspuns și nu a motivat hotărârea pronunțată, în raport de criticile invocate în apel, rezumându-se doar la a prezenta considerații generale în ceea ce privește modul de acordare a daunelor morale, fără a se raporta în concret la cauza dedusă judecății, motivarea având caracter superficial.

Astfel, cauza nu a fost soluționată sub toate aspectele și motivele invocate în susținerea apelului formulat de către reclamanți, hotărârea astfel pronunțată încălcând dreptul la un proces echitabil, reglementat de Constituția României art. 21 alin. (3) și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 paragraf 1.

Examinarea cauzei în mod echitabil este o componentă a dreptului la un proces echitabil și condiție esențială a unei justiții eficiente și conforme cu adevărul și legea, și presupune ca instanța de judecată să soluționeze fiecare motiv invocat în cuprinsul cererii sale, să examineze efectiv fiecare mijloc de probă, iar considerentele hotărârii să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți.

Recurenții subliniază faptul că motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Hotărârea instanței trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Recurenții susțin că în cauză s-a dovedit că ipoteza prevăzută de art. 1391 C. civ. este îndeplinită, prejudiciul fiind cauzat de durerea suferită astfel cum relevă proba cu martori administrată în cauză care a fost, însă, înlăturată în mod greșit.

Consideră recurenții că, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, motivarea fiind un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie; obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil.

Astfel, recurenții solicită să se constate că instanța de apel a încălcat art. 6 C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituția României și a art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

La data de 22 iunie 2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți întâmpinarea formulată de intimata D. Asigurare Reasigurare S.A.

Intimata a invocat, în principal, excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, a relevat legalitatea deciziei atacate din perspectiva criticilor formulate, punctând supra următoarelor aspecte:

Recurenții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea tuturor susținerilor intimatei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nedepunând puncte de vedere.

Prin încheierea din 23 februarie 2021 a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. D. S.A., pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei încheieri și a fost admis în principiu recursul.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenții au criticat faptul că prin decizia atacată au fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. întrucât considerentele acesteia au caracter general în ceea ce privește modul de acordare a daunelor morale, acestea neraportându-se în concret la cauza dedusă judecății.

Referitor la acest motiv de recurs, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, examinarea modului în care instanța de apel a analizat apelul reclamanților, relevând faptul că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, astfel că nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Astfel, privitor la motivele de apel invocate de reclamanți cu privire la cuantumul daunelor morale instanța de apel a constatat că nu sunt întemeiate, sentința primei instanțe fiind reținută ca legală și temeinică.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, se constată că instanța de apel a făcut o evaluare proprie a situației de fapt deduse judecății, argumentând judicios motivul pentru care nu a procedat la majorarea daunelor acordate de prima instanță, în cuprinsul deciziei recurate regăsindu-se aspectele invocate de aceștia în cererea de apel, care au fost examinate, aspect ce se desprinde din expunerea raționamentului pe care se fundamentează soluția adoptată.

Astfel, instanța de apel a argumentat soluția adoptată în privința daunelor morale în acord cu principiile echității și proporționalității în sensul existenței unui just echilibru între prejudiciul suferit și despăgubirea acordată și a aplicat criteriile relevante privind cuantumul daunelor morale la situația de fapt dedusă judecății și ținând cont și de soluțiile jurisprudențiale relevante în materie.

Întrucât, la nivel legislativ și de principiu, nu există criterii obiective precise și cuantificabile de stabilire a despăgubirilor bănești pentru repararea prejudiciilor morale instanța de judecată face o apreciere subiectivă asupra acestora, în funcție de circumstanțele cauzei. Aceasta întrucât despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de determinat în absența unor probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să stabilească o sumă globală.

Cu privire la întinderea prejudiciului, este evident că nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, instanța de judecată acordă despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.

Analiza unei jurisprudențe relevante în materie presupune verificarea unor cazuri concrete pentru a identifica situații similare în care, aplicându-se criteriile create pe cale jurisprudențială, s-au determinat anumite valori ale prejudiciului, acestea constituind o marjă de apreciere pentru instanța de judecată aflată în situația de a statua cu privire la cuantificarea despăgubirilor morale.

Examinând decizia atacată se observă că instanța de apel, atunci când a menținut cuantumul despăgubirilor acordate recurenților, s-a raportat la criteriile obiective de determinare a daunelor morale, valorificate de jurisprudență și identificate de doctrină, apreciind consecințele negative suferite de rudele victimei, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Întrucât nu există o soluție legislativă cu privire la cuantificarea daunelor morale, instanțele de judecată sunt abilitate să aprecieze în echitate cu privire la despăgubirile morale, pe baza unor criterii stabilite în jurisprudența internă și a Curții Europene a Drepturilor Omului, analizând împrejurările concrete și urmările faptei prejudiciabile, ținând cont, totodată, și de necesitatea păstrării unui echilibru între scopul urmărit -de compensație echitabilă pentru gravitatea suferinței generate de distrugerea legăturii afective-și preocuparea ca, prin acordarea daunelor, să nu se producă o îmbogățire fără justă cauză.

Înalta Curte subliniază că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului impune instanțelor naționale să își motiveze hotărârile, această obligație nu presupune răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real chestiunile supuse spre judecată, instanței revenindu-i obligația de motivare a hotărârii judecătorești, aspect ce presupune expunerea argumentelor care, prin conținutul lor, influențează soluția.

Din această perspectivă, considerentele hotărârii curții de apel sunt clare și concise, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată ori neînsușirea în totalitate de către instanța de judecată a argumentelor prezentate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul exigențelor art. 425 C. proc. civ.

Sunt nefondate și criticile cu referire la faptul că instanța de apel nu a soluționat cauza sub toate aspectele și motivele invocate în susținerea apelului formulat de către reclamanți, hotărârea astfel pronunțată încălcând dreptul acestora la un proces echitabil, drept reglementat de art. 6 C. proc. civ., Constituția României art. 21 alin. (3) și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 paragraf 1.

Înalta Curte reține că, deși recurenții-reclamanți susțin că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, criticile acestora privesc în realitate cuantumul daunelor morale, aceștia considerând că nu au fost acordate într-un cuantum raportat la suferințele psihice rezultate în urma decesului rudei acestora.

În analiza acestei critici, se are în vedere faptul că, în etapa procesuală a recursului, nu poate fi reapreciat cuantumul despăgubirilor care rezultă dintr-o reevaluare a situației de fapt, prin prisma elementelor de probatoriu, întrucât o astfel de împrejurare excede limitelor analizei permise în calea extraordinară de atac. Prin urmare, nefiind o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspectele de nelegalitate.

În ceea ce privește susținerea recurenților privind faptul că ipoteza prevăzută de art. 1391 alin. (2) C. civ. este îndeplinită, însă a fost înlăturată în mod greșit de instanța de apel, Înalta Curte reține că această critică vizează în realitate nemulțumirile recurenților-reclamanți privind cuantumul daunelor morale acordate iar nu aplicarea greșită a legii. Or, modul de apreciere a probelor nu intră în atribuțiile instanței de recurs întrucât nu vizează o chestiune de legalitate ci de netemeinicie a deciziei atacate.

Față de aceste considerente, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea hotărârii recurate permițând verificarea conformității acesteia cu susținerile părților.

Înalta Curte constată că, deși recurenții au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din conținutul cererii de recurs nu rezultă critici care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei atacate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 pct. 6 sau pct. 8 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 2170 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 2170 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2021.