ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1122/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2020 contestatoarea A. S.R.L., reprezentată de B., reprezentată de C., în calitate de reprezentant permanent al administratorului persoană juridică, în contradictoriu cu D.., în calitate de administrator judiciar al E. S.A., comitetul creditorilor E. S.A. - în reorganizare - format din: F. S.A., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.A., în temeiul art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, a formulat contestație împotriva măsurilor administratorului judiciar, prin care a dispus descalificarea A. S.R.L., ofertantă înscrisă la licitația organizată în data de 06.03.2020 pentru valorificarea activului imobiliar "K." solicitând anularea, în parte a procesul-verbal de descalificare nr. x/06.03.2020, doar în ceea ce privește măsura descalificării A. S.R.L. și constatarea că, față de măsura legală și temeinică de descalificare a L. S.R.L., A. S.R.L., este singurul ofertant calificat la licitație. Subsecvent admiterii primelor două capete de cerere, să se dispună anularea Procesului-verbal de licitație nr. x/06.03.2020 și să oblige administratorul judiciar să încheie un proces-verbal de licitație prin care să o declare câștigătoarea licitației pentru un preț egal cu oferta, respectiv la prețul de pornire al licitației, în valoare de 33.595.000 EURO.

De asemenea, în temeiul art. 59 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 a formulat cerere de suspendare a procedurii de valorificare a activului imobiliar "K." compusă din teren intravilan în suprafață totală de 62.491 mp, cu construcții industriale și anexe a acestor construcții, situat în București, B-dul x nr. 2, până la soluționarea definitivă a contestației.

În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că obiectul contestației este reprezentat de măsuri nelegale ale administratorului judiciar, fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 59 alin. (5) - (7) din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia nr. 2960 din 6.08.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii formulată de către contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. S.A., intimații D., F. S.A., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., M., J. S.A., si L. S.R.L., cu sediul ales la N., membrii ai comitetului creditorilor. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea de către instanță a calității contestatoarei de unic ofertant calificat la licitație și obligarea administratorului judiciar la încheierea unui proces-verbal de licitație în care să declare contestatoarea câștigătoare, ca inadmisibile. Au fost respinse celelalte capete de cerere ale contestației astfel cum au fost precizate, ca neîntemeiate. A fost obligată contestatoarea să plătească administratorului judiciar D. suma de 28.790,27 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea A. S.R.L..

La 28 octombrie 2020 O. S.R.L. a formulat cerere de intervenție principală în temeiul art. 61 alin. (2) și art. 62 C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de către O. S.R.L. iar în temeiul art. 64 alin. (4) teza finală C. proc. civ., a fost constatată suspendarea de drept a judecării apelului.

Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție principală a formulat recurs O. S.R.L., la data de 14 decembrie 2020, în temeiul art. 64 C. proc. civ., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că hotărârea atacată este parțial nemotivată întrucât cererea de intervenție a fost cercetată și analizată doar prin prisma lipsei acordului expres al tuturor părților dosarului.

Curtea de Apel București nu a verificat condițiile de formă ale cererii de intervenție principală și întrunirea acestora de către recurentă; existența unui interes legitim, născut, actual, personal și determinat al recurentei în promovarea acestui demers legal; existența unei legături între cererea de intervenție și obiectul litigiului dedus judecății. Admiterea în principiu a cererii de intervenție reprezintă una dintre etapele obligatorii ale intervenției principale, care în cauza pendinte, a fost efectuată sumar.

Recurenta susține că a fost încălcat consimțământul exprimat de intimata D. și principiul disponibilității, prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, la termenul din 9 decembrie 2020 intimata D. a arătat în mod expres că nu mai susține inadmisibilitatea cererii de intervenție. Or, această susținere orală cuprinsă în încheierea de ședință trebuia interpretată ca fiind un acord în susținerea cererii de intervenție, pe care instanța nu l-a reținut.

În egală măsură au fost încălcate prevederile art. 1240 C. civ. în ceea ce privește lipsa consimțământului exprimat de ceilalți participanți în cauză. În condițiile în care celelalte părți nu au fost citate în vederea exprimării consimțământului, recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 14 C. proc. civ.

Recurenta susține și aplicarea greșită a prevederilor art. 61 alin. (2) C. proc. civ. fiind nesocotit specificul acestei proceduri speciale, având în vedere respingerea cererii de intervenție, doar pentru aspecte formale.

Înalta Curte, examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, reține următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile sunt nefondate, instanța de apel făcând o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată".

Din analiza acestui text de lege rezultă că intervenția principală reprezintă o cerere principală, prin intermediul căreia un terț formulează pretenții proprii împotriva părților inițiale din proces.

Cu privire la momentul până la care poate fi formulată intervenția principală, art. 62 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond".

Această limitare procesuală este justificată de însăși natura juridică a intervenției principale de veritabilă cerere de chemare în judecată, în privința căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicție.

În mod excepțional, intervenția principală se poate face și direct în apel, însă cu acordul expres al părților, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Lipsa acestui acord atrage inadmisibilitatea intervenției principale formulate direct în apel. Aplicarea acestei sancțiuni nu conduce însă la încălcarea principiului egalității părților și a dreptului la apărare, întrucât titularii intervenției principale pot obține valorificarea drepturilor proprii prin formularea pe cale separată a unei cereri de chemare în judecată.

Întrucât cererea de intervenție principală a fost formulată direct în apel, la termenul din 9 decembrie 2020, instanța de apel a pus în discuție admisibilitatea cererii de intervenție principală formulată de O. S.R.L și a reținut că intimata D. nu este de acord ca cererea de intervenție principală să se judece direct în apel.

Neexistând acordul expres al tuturor intimaților pentru formularea intervenției principale direct în apel, rezultă că nu este întrunită cerința imperativă impusă de art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste condiții, instanța supremă reține că este legală soluția instanței de apel de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție principală formulată de O. S.R.L direct în apel.

Este nefondată și critica prin care se arată că a fost încălcat consimțământul exprimat de intimata D. și principiul disponibilității prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. având în vedere că deși, intimata D. a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește exprimarea acordului, din considerentele încheierii atacate rezultă că nu a susținut cererea de intervenție.

Înalta Curte reține că nu au fost încălcate dispozițiile art. 14 C. proc. civ. în condițiile în care dezacordul unei singure părți în ceea ce privește admisibilitatea cererii de intervenție este suficient pentru ca instanța de apel să constate că nu este îndeplinită cerința imperativă a legii privind acordul tuturor părților.

Recurenta susține greșit că au fost nesocotite prevederile art. 61 alin. (2) C. proc. civ. prin respingerea cererii de intervenție doar pentru aspecte formale, atâta timp cât formalismul este impus de legiuitor prin norme imperative.

Înalta Curte reține ca nefondată și critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prin care se susține că nu au fost analizate toate condițiile de formă ale cererii de intervenție.

Întrucât a constatat că nu este îndeplinită condiția existenței acordului tuturor părților, în mod corect instanța de apel nu a mai analizat celelalte condiții de formă, prin urmare sunt nefondate susținerile recurentei că hotărârea atacată este parțial nemotivată întrucât cererea de intervenție a fost cercetată și analizată doar prin prisma lipsei acordului expres al tuturor părților dosarului.

Vor fi înlăturate și criticile întemeiate de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care se susține aplicarea greșită a prevederilor art. 1240 C. civ. având în vedere că aceste dispoziții nu au fost reținute în motivarea încheierii recurate. În plus, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în procedura specială a admisibilității în principiu a cererii de intervenție.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta O. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Totodată, reținând culpa procesuală, în temeiul art. 453 raportat la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obligă recurenta să plătească intimatei E. prin administrator judiciar D.. suma de 5000 RON, cheltuieli de judecată reduse în raport cu complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta O. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta să plătească intimatei E. prin administrator judiciar D.. suma de 5000 RON cheltuieli de judecată reduse.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,11 mai 2021.