ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2021

HOTĂRÂRE

14.04.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1463 din 04 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, raportat la obiectul cauzei deduse judecății, precum și la calitatea părților, a reținut că reclamanții, grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, au chemat în judecată angajatorul în vederea recunoașterii unei stări de discriminare și uniformizare a modului de salarizare.

Așadar, raportul juridic ce face obiectul cauzei deduse judecății atrage competența instanței de conflicte de muncă (tribunalul) din cadrul Curții de Apel București, potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, se aplică și grefierilor de la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Întrucât reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, deci a unei instanțe inferioare celei sesizate (Tribunalul București), devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., motiv pentru care reclamanții sunt obligați să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin sentința civilă nr. 165 din 12 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă - Complet Specializat litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetentei teritoriale, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București., dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nefiind aplicabile în cauză.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale. Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

În cauza dedusă judecății, reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (…)

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Se reține că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii 19 noiembrie 2019, a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

Or, reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.

Prin urmare, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile și nu pot justifica învestirea unui alt tribunal cu judecarea litigiului.

În consecință, așa cum s-a arătat în precedent, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora este competentă, instanța de la domiciliul reclamantei sau instanța de la locul de muncă, respectiv Tribunalul București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.