ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 822/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021 asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/2019, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., a solicitat pe calea acțiunii oblice să se dispună partajarea imobilului constând în construcția C1, înscrisă în CF x, în suprafață de 1051,91 mp, în sensul atribuirii către pârâtul A. a cotei de proprietate de 29/1052, ce constă în ap. 2, în suprafață de 29 mp din imobilul înscris în CF nr. x Slobozia, pe care acesta îl deține în coproprietate cu pârâții 2 și 3 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului A. la plata unei sulte către pârâții B. si C.. Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 9177 din 18 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare de intimații B. și C., și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În motivare, a reținut incidența dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantei de partajare a bunului imobil constând în construcția C1 înscrisă în CF nr. x-C1 Slobozia. La rândul său, Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr. 291 din 9 februarie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Timișoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La pronunțarea soluției, a avut în vedere dispozițiile art. 117 C. proc. civ., care prevăd: "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune." A mai reținut că, în cuprinsul prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc.

civ., se arată: "(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: (...) 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar." Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că în materie de moștenire competența teritorială este una exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, și aparține instanței celui din urmă domiciliu al defunctului. În prezenta cauză, reclamanta, în calitate de creditoare a pârâtului A., a formulat, pe calea acțiunii oblice, o cerere de partaj a unui bun imobil.

Însă, unul dintre coproprietari, respectiv pârâtul A. a decedat la 20 octombrie 2019, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă din certificatul de deces seria x, eliberat la 22 octombrie 2019 de Primăria Comunei Lovrin, jud. Timiș. Pe cale de consecință, a statuat prima instanță că acțiunea are ca obiect o cerere în materie de moștenire, iar competența teritorială în acest caz este una exclusivă și aparține instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ., citate anterior. Constatând că ultimul domiciliu al defunctului a fost în loc. Dumbrăvița, str. x, jud. Timiș, conform mențiunilor din certificatul de deces, a reținut competența în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Slobozia, pentru considerentele ce succed: Prin cererea introductivă, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, a înțeles să sesizeze instanța de judecată cu o acțiune oblică, prin care a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., partajarea imobilului constând în construcția C1, înscrisă în CF x, în suprafață de 1051,91 mp, în sensul atribuirii către pârâtul A. a cotei de proprietate de 29/1052, ce constă în ap. 2, în suprafață de 29 mp din imobilul înscris în CF nr. x Slobozia, deținut în coproprietate cu pârâții 2 și 3, și, pe cale de consecință, obligarea acestuia la plata unei sulte către pârâții B. și C.. În conformitate cu prevederile art. 117 C. proc.

civ. "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

(2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune." În continuare, art. 118 alin. (1) pct. 2 și 3 din același cod stipulează: "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar." Față de obiectul acțiunii, respectiv partaj judiciar asupra unui bun imobil, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., ce reglementează o competență absolută, de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și pe care părțile nu o pot înlătura în legătură cu cererile referitoare la imobile. Între părți nu există un litigiu privitor la moștenire, care să atragă competența teritorială a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ., reclamanta solicitând exclusiv partajul bunului imobil între coproprietari. Totodată, împrejurarea că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, a intervenit decesul unuia din coproprietari (pârâtul A.) nu are nicio relevanță asupra stabilirii instanței competente, câtă vreme nu s-au formulat, în completarea acțiunii, cereri cu petite în materie de moștenire.

Întrucât imobilul a cărui partajare se solicită se află în mun. Slobozia, județ Ialomița, în temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoriei Slobozia îi revine competența de soluționare a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2021.