ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2416/2021

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 2 mai 2018 pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Îngrășăminte Oltenia S.R.L., constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. x/09.10.2017 autentificat la BNP C. încheiat între pârâtă și D. S.R.L.; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare cu privire la imobilul (clădirea) situată în Craiova, str. x, în suprafață de 213,37 mp, jud. Dolj, fost CF nr. x, actual CF nr. x, nr. cadastral x.

Sentința Tribunalului Dolj Prin încheierea din 16 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalului Dolj, secția I civilă, a luat act de modificarea cadrului procesual prin care reclamanții au solicitat introducerea în cauză a S.C. Distribuție Energie Oltenia S.A. și S.C. D. S.R.L. în calitate de pârâți, și a dispus introducerea acestora în cauză, în această calitate. Prin sentința nr. 437 din 8 iulie 2019, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S.C. Distribuție Energie Oltenia S.A. și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. față de această pârâtă, ca fiind greșit îndreptată. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. Îngrășăminte Oltenia S.R.L. și S.C. D. S.R.L., sub aspectul ambelor capete de cerere, în constatarea nulității și în obligație de a face.

Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția I civilă Prin decizia nr. 2217 din 9 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței nr. 437 din 8 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. Îngrășăminte Oltenia S.R.L.; a anulat sentința apelată și a reținut cauza, spre rejudecare, fixând termen de judecată la 14 octombrie 2020. Prin încheierea din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în raport de faptul că împotriva deciziei nr. 2217 din 9 septembrie 2020 s-a formulat recurs, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea recursului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 2217 din 9 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a formulat recurs pârâta S.C. D. S.R.L.. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 3 martie 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția din 8 martie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. 5 . Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 2217 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 466 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 494 C. proc. civ. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Părțile nu au depus punct de vedere la raportul de admisibilitate în principiu. La termenul de judecată din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele asupra recursului Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia atacată s-a reținut că motivarea instanței de fond contravine prevederilor art. 425 C. proc. civ. și nu este în măsură să formeze convingerea instanței de control judiciar că părțile au beneficiat de un proces echitabil, de o analiză efectivă a cererilor și apărărilor lor. Astfel, constatând că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., instanța de apel a admis apelurile declarate de reclamanții A. și B., precum și de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 437 din 8 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată la 14 octombrie 2020. Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul". În raport de textul legal citat, Înalta Curte reține că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, cu stabilirea unui termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei. Hotărârea intermediară nu rezolvă prin ea însăși fondul litigiului, cauza fiind în curs de rezolvare după anularea, în tot sau în parte, a hotărârii primei instanțe, astfel încât dosarul nu poate fi considerat soluționat definitiv decât după pronunțarea deciziei asupra fondului procesului. Față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii. Prin urmare, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, hotărârea intermediară, prin care s-a declanșat cercetarea din nou a cauzei pe fond, nu poate fi susceptibilă de recurs. În acest sens, Înalta Curte, prin decizia nr. XXXIII/2007, pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre judecare, cu excepția cazului în care instanța de apel a constatat propria sa competență. Deși decizia invocată vizează dispozițiile din C. proc. civ. de la 1865, se impune a se ține seama de raționamentul care a stat la baza acestei decizii, care este pe deplin aplicabil, pentru identitate de rațiune, și în speța de față, supusă dispozițiilor Noului C. proc. civ. Sub un alt aspect, regula unicității de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecății în apel, astfel încât și sub acest aspect prima hotărâre a instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că decizia recurată nu este supusă căii de atac recursului și, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2217 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.