ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2413/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, sub numărul x/2014, la 3 septembrie 2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței obligarea pârâților să își ridice scările de pe garajul reclamantei în vederea consolidării și izolării peretelui din exterior, să nu se apropie 60 cm, astfel încât apa pluvială să se scurgă în afară și să își ridice cadrele metalice din fața casei reclamantei pentru a avea lumină naturală.

Prin sentința civilă nr. 239 din 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Bujor a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de instanță din oficiu; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., pentru autoritate de lucru judecat.

Prin decizia nr. 140 din 11 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 239 din 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Bujor.

Prin decizia civilă nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 140 din 11 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 24 februarie 2021, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 8.

Prin rezoluția din 26 februarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 634 pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) din același act normativ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurenta A. a depus punct de vedere la raportul de admisibilitate în principiu, prin care solicită admiterea recursului.

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Recursul declarat în cauză de reclamanta A. a fost formulat împotriva deciziei nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în recurs.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, întrucât reclamanta a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de aceasta împotriva deciziei nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 252/R din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2021.