ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2227/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 21.12.2020, sub nr. x/2020, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea deciziei nr. 476/29.08.1995 a Tribunalului Dolj, pronunțată în urma sentinței civile nr. 10402/12.12.1991 a Judecătoriei Craiova și pe care intimata nu a atacat-o în termenul legal de un an de zile, devenind definitivă și irevocabilă.

În motivare, revizuenta a arătat că prin sentința civilă nr. 10402/12.12.1991 a Judecătoriei Craiova (definitivă și irevocabilă prin nerecurare), s-a stabilit că aceasta și frații săi, C. și D. (actualmente decedați), sunt succesorii autorului lor tată, E., alături de mătușa lor, B., succesoare și ea în actul de partaj testamentar din anul 1951, depus de reclamantă și frații săi la contestația nr. 9/03.07.1991. Prin această sentință, succesorii menționați au devenit proprietari ai celor 10 ha de teren agricol arabil, alături de B., după autorul F., bunicul lor, în baza actului de partaj testamentar din anul 1951, întocmit în timpul vieții bunicului său.

Revizuenta a arătat că decizia nr. 476/1995 a Tribunalului Dolj nu întrunește condițiile de "înscris nou", întrucât nu a existat la momentul pronunțării sentinței nr. 10402/1991 și a fost pronunțată în baza unei cereri introduse în instanța după ce sentința nr. 10402/1991 a devenit irevocabilă.

De asemenea, decizia nr. 476/1995 a fost pronunțată pe baza unor acte și dovezi posterior confecționate și nu produce o situație juridică nouă care să nu fi existat la momentul pronunțării sentinței nr. 10402/1991. Prin decizia nr. 476/1995 nu i s-a recunoscut revizuentei dreptul de proprietate dat prin sentința nr. 10402/1991, iar B., mătușa sa, a ignorat dreptul său de proprietate privată, alături de frații săi, asupra terenului după autorul E., obținut în baza sentinței nr. 10402/1991, încălcând, astfel disp. art. 555 din Noul C. civ. și dispozițiile Constituției României care garantează dreptul de proprietate asupra imobilelor.

Prin sentința nr. 24976/18.03.2021, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția I civilă, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 68/12.05.2021, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin decizia nr. 577/17.06.2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de revizuire, ca tardivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 302 și urm. din vechiul C. proc. civ. revizuenta A., arătând că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire ca tardivă, întrucât până la momentul formulării căii extraordinare de atac s-a judecat permanent cu intimata, fiind și în prezent în litigiu cu aceasta, iar în cauză există două hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la același teren.

Recurenta-revizuentă arată că își menține toate susținerile din cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și că în sentința civilă nr. 10402/1991 au fost menționați în mod clar cine sunt succesorii autorului E..

La data de 17.03.2021, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, solicitând în subsidiar respingerea cererii și acordarea cheltuielilor de judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 302

1

lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat, când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ori când criticile formulate nu au legătură cu considerentele deciziei atacate, calea de atac va fi lovită de nulitate.

Prin memoriul de recurs nu se deduc judecății aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate raportat la soluția pronunțată, respectiv aceea a respingerii, ca tardiv formulată, a cererii de revizuire, ci se expun aspecte de fond ale pricinii cu privire la terenul ce face obiectul litigiului dintre părți.

Deși recurenta arată că cererea de revizuire nu trebuia respinsă ca tardivă, nu dezvoltă această susținere și nu precizează în ce ar consta nelegalitatea hotărârii prin care a fost adoptată o astfel de soluție, ci solicită a fi luate în considerare toate apărările conținute în cererea de chemare în judecată și precizările aferente acesteia. De asemenea, mai arată că există două hotărâri definitive cu privire la același teren și că prin sentința nr. 10402/1991 s-a menționat clar că aceasta este, alături de alte persoane, succesoare a lui E. și prin urmare terenul în litigiu le aparține.

Aceste apărări nu se raportează însă la considerentele instanței care a reținut tardivitatea revizuirii și nici nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., situație față de care devine incidentă în cauză sancțiunea nulității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 577 din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 577 din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2021.