ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2104/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2602 din 24.02.2017, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2025, a fost admisă pe fond acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă B., ca neîntemeiată.

S-a constatat deschisă succesiunea autoarei C., decedată la data de 07.07.1987, cu ultim domiciliu in Craiova, județul Dolj, având ca moștenitori legali acceptanți pe D., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 2/8, pe A. și E., in calitate de fiice, descendente de Gradul I, cu o cotă de 3/8 fiecare.

S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma autoarei C., decedată la data de 07.07.1987, cu ultim domiciliu în Craiova, județul Dolj, se compune din următoarele bunuri: cota de 1/2 din suprafața de teren de 200 mp, situat in intravilanul localității Craiova, județul Dolj, conform Ordinului nr. 381 din 28.10.1996, emis de Prefectura Județului Dolj.

A fost constatată deschisă succesiunea autoarei F., decedată ia data de 15.04.1988, cu ultimul domiciliu in județul Dolj, având ca moștenitori legali acceptanți pe A., in calitate de nepoata de fiica, cu o cota de 1/2 și E., în calitate de nepoata de fiica, cu o cota de 1/2.

S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma autoarei F., decedată la data, cu ultimul domiciliu în județul Dolj, se compune din următoarele bunuri mobile și imobile; o casa din paiantă, acoperita cu tabla, un patul și magazie din scândura, acoperita cu țigla, situate pe raza judelui Dolj, un teren în suprafața de 250 mp, situată în intravilanul județul Dolj.

S-a constatat deschisă succesiunea autorului D., decedat la data de 13.12.2007, cu ultimul domiciliu in Craiova, județul Dolj, având ca moștenitori legali acceptanți pe A., in calitate de fiica, descendenta de gradul lI cu o cota de 1/2 și G., în calitate de nepoată de fiică cu o cota de 1/2.

S-a constatat că masa succesorala rămasă de pe urma autorului D., decedat, cu ultimul domiciliu în Craiova, județul Dolj, se compune din următoarele bunuri: cota de 1/2 din suprafața de 200 mp, situat în intravilanul localității Craiova, județul Dolj, dobândit în baza Ordinului nr. 381 din 28.10.1996, emis de Prefectura Județului Dolj.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B.

Prin Decizia civilă nr. 2758 din 20 decembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta B. și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că:

A admis cererea reconvențională.

A constatat că după decesul autorilor, în masa succesorală au rămas două lucrări funerare cu câte patru locuri fiecare, realizate din mozaic și marmură, situate în cimitirul Lascăr Catargiu, parohia Lunca Jiului, Protoieria Craiova, precum și următoarele lucrări de îmbunătățire, realizate înainte de anul 2010 la imobilul casă de locuit situat în Craiova: instalație de gaze 1994; instalație de apa 1997; uși și ferestre exterioare din PVC 2010; centrală termică pe gaze și calorifere 2010; tavan din rigips la bucătărie 2010; reparat tavane și pereți glet pe plasă de plastic 2010, cu o valoare totală de 18.348 iei.

A constatat că următoarele lucrări de îmbunătățire au fost efectuate de către apelanta-pârâtă B. după anul 2010 și vor spori lotul său, nefăcând parte din masa succesorală: canalizare 2011-2012; izolație pod cu vată minerală de 5 cm în 2003; reparat țigla de pe acoperiș 50% 2012; izolație exterioară la casă polistiren 5 cm; pardoseală din parchet în cameră + beton în bucătărie 2015; refăcut tencuieli în hol și baie și la tavane montat rigips 2016; placaj de gresie în hol și baie 2016; placaj de faianță în hol și baie h 1,6 m 2016; chiuvetă pe hol și wc și chiuvetă în baie 2016; două uși din PVC la hol + bucătărie și ușă de lemn la baie 2016.

A omologat raportul de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit de către expertul H. în varianta suplimentului la raport, ca urmare a răspunsului la obiecțiuni.

A omologat raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de către expertul I. în varianta I de lotizare.

A dispus ieșirea din indiviziune a părților după cum urmează:

Lotul nr. 1, i se atribuie intimatei-reclamante A. și se compune din:

- imobil casă cu două camere și antreu din comuna Vârvoru de Jos în valoare de 1.229 lei;

- magazie din paianță în valoare de 825 RON;

- patul în valoare de 204 RON;

- teren intravilan în suprafață totală de 791 mp situat în comuna Vârvoru de Jos, înscris în TP nr. x din 07.04.1997 cu vecinii la N J. și K., la E L., la S M. și la V ds 285, teren pe care se află amplasate construcțiile de mai sus și care are valoarea de 3.955 RON.

- teren arabil extravilan în suprafață de 7.140 mp situat în comuna Vârvoru de Jos, înscris în TP nr. x din 07.04.1997 cu vecinii la N De 555, la E N., la S De 584 și la V De 559, în valoare de 4.748,1 lei;

- teren arabii extravilan în suprafață de 6.300 mp situat în comuna Vârvoru de Jos, înscris în TP nr. x din 09.04.1997 cu vecinii la N P36 Primărie, la E O., la S De 448 și la V P., în valoare de 4.189,5 RON.

- teren arabil extravilan în suprafață de 16.269 mp situat în comuna Vârvoru de Jos, înscris în TP nr. x din 07.04.1997 cu vecinii ia N P36 Primărie, la E D., la S De 448 și la V Q., în valoare de 10.818,9 RON;

- teren intravilan în suprafață de 483 mp situat în Craiova jud. Dolj înscris în TP nr. x din 28.10.1997 cu vecinii la N R. și S., la. E T., la S strada x și la V U., în valoare de 53.130 RON;

- un cavou cu patru locuri în valoare de 7.428 RON, situat în cimitirul Lascăr Catargiu, parohia Lunca Jiului, Protoieria Craiova.

Lotul atribuit reclamantei totalizează valoarea de 86.527,5 RON, iar față de cota cuvenită de 138.878,25 RON, pentru egalizare valorică, va primi sultă de la lotul nr. 2, suma de 52.350,75 RON.

Lotul nr. 2 i se atribuie apelantei-pârâte B. și se compune din:

- teren intravilan în suprafață totală de 450 mp situat în Craiova, jud. Dolj înscris în OP nr. x/1996 și în nr. y din 17.02.2011 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2010, învecinat la N cu V., la E cu Aleea Poienii, la S cu str. x și la V cu str. y, în valoare de 49.500 RON;

- construcția casă de locuit amplasată pe terenul descris mai sus în valoare de 115.953 RON și îmbunătățirile efectuate la aceasta anterior anului 2010 în valoare de 18.348 RON;

- un cavou cu patru locuri în valoare de 7.428 RON, situat în cimitirul Lascăr Catargiu, parohia Lunca Jiului, Protoieria Craiova.

Lotul atribuit apelantei-pârâte totalizează valoarea de 191.229 RON, iar față de cota cuvenită de 138.878,25 RON, pentru egalizare valorică, va plăti sultă lotului nr. 1 suma de 52.350,75 RON.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

A obligat-o pe intimată la plata către apelantă a sumei de 276,5 RON reprezentând partea de 1/2 din taxa judiciara de timbru datorată.

La data de 30 ianuarie 2018 pârâta B. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 2758 din 20 decembrie 2017 a Tribunalului Dolj.

Cererea de recurs a fost înaintată spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin adresa din data de 07.03.2018 a Tribunalului Dolj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de îl aprilie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.

Prin rezoluția din data de 17 aprilie 2018, s-a fixat termen de judecată la 29 mai 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 pct. 1 coroborate cu art. 5 alin. (3) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

4, orice alte cereri date prin lege îh competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea normei rezida în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în. cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

Cum în speță, judecătoria a fost instanța învestită cu soluționarea fondului, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

În aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Dolj revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 2758 din 20 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.05.2018.