ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2185/2021

Ședința publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07 octombrie 2019 pe rolul Tribunalul București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Primăria Orașului Nădlac, prin primar, și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri privind coeficientul de actualizare a valorii leului, de la data de 13 iunie 2016, când i s-a comunicat decizia de validare parțială, și până la data legalizării, respectiv 10 iuli 2019; de asemenea, a solicitat și dobânda aferentă perioadei menționate anterior.

Prin sentința civilă nr. 641 din 07 iulie 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad.

Prin sentința civilă nr. 230 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins contestația exercitată de petentul A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, contestația exercitată de petentul A. împotriva intimatei Comisia Națională pentru Compensare a Imobilelor; a obligat intimata Comisia Națională pentru Compensare a Imobilelor să actualizeze punctele stabilite în favoarea contestatorului prin decizia de validare parțială nr. 8219/14.04.2016 și decizia de compensare nr. x/23.08.2019, actualizare ce urmează a se realiza pentru intervalul 13.06.2016 - 10.07.2019; a respins celelalte cereri formulate împotriva intimatei Comisia Națională pentru Compensare a Imobilelor.

Prin decizia civilă nr. 19 din 09 februarie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelurile declarate de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 230 din 22 septembrie 2020 a Tribunalului Arad.

Împotriva deciziei civile nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul A. a declarat o cale de atac intitulată de titular "recurs", care, în raport de motivele invocate în cuprinsul ei, în temeiul art. 152 din C. proc. civ., în ședința publică de azi, a fost calificată ca fiind o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată la data de 24 mai 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2.

În motivarea cererii de revizuire, invocând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la istoricul litigiului dedus judecății, expus pe larg în cererea de revizuire, revizuentul A. a arătat că, față de soluția pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia atacată, cererea respinsă de către Primăria Orașului Nădlac a vizat despăgubirile care nu au fost solicitate în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 23 din 10 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016.

Astfel, invocând incidența art. 56 și art. 461 C. proc. civ., a solicitat acordarea despăgubirilor pentru suprafața de teren de 660 mp din cea totală de 900 mp, pentru perioada 13 iunie 2016-10 iulie 2019.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a arătat că, prin decizia atacată, menținând soluția primei instanțe, Curtea de Apel Timișoara nu a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Orașului Nădlac, în raport de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 36 din același Cod.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește competența materială în soluționarea prezentei cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele considerente:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare, competența de soluționare a acesteia revine, de regulă, instanței care a pronunțat hotărârea atacată, principiu consacrat în primul alineat al art. 510 C. proc. civ., acesta stabilind că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Excepția de la această regulă este instituită de alin. (2) al aceluiași articol care reglementează ipoteza cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., motiv care vizează existența unor hotărâri definitive potrivnice, când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Cum obiectul cererii de revizuire îl reprezintă decizia civilă nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) pct. 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", în ceea ce privește instanța competentă material devin relevante dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de revizuire se va îndrepta la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, și anume Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Drept urmare, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea acestei instanțe.

Examinând excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Dispozițiile art. 511 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (…) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Termenul de o lună de exercitare a revizuirii este un termen legal imperativ, astfel încât neexercitarea acestei căi de atac înăuntrul acestui termen se sancționează cu decăderea, partea interesată nemaiputând folosi calea de atac, sens în care art. 185 C. proc. civ. dispune că în situația în care un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Totodată, se reține că potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenele procedurale stabilite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acelei luni.

În speță, Înalta Curte constată că ultima hotărâre, respectiv decizia civilă nr. 19 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a rămas definitivă la data de 09 februarie 2021, data pronunțării acesteia, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât, termenul de o lună, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 12 martie 2021.

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 11 mai 2021 (data înregistrării la Curtea de Apel Timișoara), așadar, după împlinirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, se constată, pe de o parte, că cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost formulată peste termenul legal, iar pe de altă parte, revizuentul nu a invocat și dovedit vreun motiv temeinic justificat care să fi cauzat întârzierea, prin formularea unei cereri de repunere în termen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac asupra soluției privind declinarea competenței.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2021.