ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.10.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2174/2021

HOTĂRÂRE
21.10.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2174/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă la 9 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, și ulterior pe rolul Tribunalului Arad, urmare declinărilor de competență ale primei instanțe învestite, Judecătoriei Hunedoara, Judecătoriei Deva și Judecătoriei Arad, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Deva, admiterea acțiunii de soluționare a încheierii civile nr. 1641/CC/2017, pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2016; pe fondul cauzei să se dispună recuperarea autoturismului cu nr. de înmatriculare x, în stare de funcționare, cu deficiențele constatate prin proces-verbal de către inspectorul de daune al asigurătorului, astfel cum a fost predată de acesta la service-ul situat în jud. Hunedoara și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.730 RON, reprezentând prima de asigurare, precum și a cheltuielilor de judecată în valoare de 620 RON, în total 6.350 RON.

Prin cererea depusă la 6 noiembrie 2018, reclamanta a solicitat continuarea soluționării dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Hunedoara, a cărui judecată a fost întreruptă prin încheierea civilă nr. 1641/CC/2017, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2016.

La 24 septembrie 2019, reclamanta a precizat acțiunea, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, în raport de prevederile art. 52 alin. (3) din Constituția României și art. 96 alin. (1) și (5) din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia "statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare".

Prin sentința nr. 261 din 11 noiembrie 2019, Tribunalul Arad, secția I civilă a admis excepția tardivității precizării de acțiune și a respins, ca tardiv, formulată acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara. A respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Deva, având ca obiect repunerea pe rol a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Hunedoara.

Prin decizia nr. 141 din 1 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 261 din 11 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 141 din 1 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a susținut că se impune desființarea deciziei recurate și rejudecarea fondului cauzei, întrucât sentința nr. 261 din 11 noiembrie 2019 a Tribunalului Arad, secția I civilă a fost pronunțată prin reținerea greșită a temeiului juridic al actului dedus judecății, fiind soluționată o cauză "fără obiect".

Recurenta a arătat că a fost executată silit prin sentința nr. 825/2009 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin decizia nr. 450/2010 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2008.

A susținut că, la primul termen de judecată în apel, cauza a fost soluționată în lipsa reprezentantului său, care se afla în carantină, în contextul pandemiei Covid 19, motiv pentru care nu a depus probele care atestau desființarea hotărârii de fond în termenul stabilit de lege.

Recurenta a afirmat că a învestit instanța de fond cu soluționarea unei acțiuni în revendicare a patrimoniului său, deținut de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, care, prin fapte ilicite i-au afectat drepturile la muncă și la proprietate.

A susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încetării procesului penal în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. x/2008, deși recurenta a invocat mai multe dispoziții legale din C. proc. pen. și a făcut referire la modalitatea de soluționare a cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunțată decizia nr. 406/2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Recurenta a menționat că sunt incidente dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 11 decembrie 2020, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția din 21 decembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

La 3 decembrie 2020, recurenta a depus o cerere informă, invocând neparticiparea Judecătoriei Deva la soluționarea dosarului nr. x/2016 A menționat că depune și cerere de chemare în garanție a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, care deține patrimoniul pentru care recurenta a fost executată silit.

Intimatul Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a depus întâmpinare la 20 ianuarie 2021, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

La 5 februarie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a reținut că recursul a fost formulat în termenul legal, este semnat și timbrat, însă motivele de recurs nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte referitoare la situația de fapt și la probatoriu, precum și la modalitatea de soluționare a unei cauze penale, critici care nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei recurate, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, respingând apelul declarat de recurentă împotriva sentinței nr. 261 din 11 noiembrie 2019 a Tribunalului Arad, a confirmat soluția acestei instanțe asupra tardivității precizării de acțiune din 24 septembrie 2019 și asupra inadmisibilității acțiunii, prin raportare la cadrul procesual al litigiului.

Prin rezoluția din 22 iulie 2021, s-a stabilit termen pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului, în complet de filtru.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", va analiza, prioritar examinării cererilor de intervenție și de chemare în garanție, formulate de recurentă, excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimatul Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 din același act normativ, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Examinând motivele expuse de recurentă în cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta a criticat decizia recurată din perspectiva situației de fapt reținute în cauză și a probatoriului administrat, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei penale care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunțată decizia nr. 406/2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Aceste critici nu reprezintă însă motive de nelegalitate ale deciziei recurate, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, respingând apelul declarat de recurentă împotriva sentinței nr. 261 din 11 noiembrie 2019 a Tribunalului Arad, a confirmat soluția acestei instanțe asupra tardivității precizării de acțiune din 24 septembrie 2019 și asupra inadmisibilității acțiunii, prin raportare la cadrul procesual al litigiului.

Aserțiunile din cuprinsul memoriului de recurs nu constituie critici care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel și încadrarea lor în dispozițiile legale menționate. Cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise motivelor de recurs reglementate de lege, evidențiază nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte, reținând că motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 489 din același act normativ, constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate de instanță, din oficiu, va aplica sancțiunea prevăzută de 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea căii de atac.

În raport de soluția de anulare a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 141 din 1 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza cererilor formulate de recurentă la data de 3 decembrie 2020.

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 141 din 1 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 851/2022
Ședința publică din data de 07 aprilie 2022 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hațeg la 24 august 2018, reclamanta A., în contr
ÎCCJ 2022-04-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2328/2022
, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 680/20 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași inst
ÎCCJ 2022-04-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2022
Ședința publică din data de 5 aprilie 2022 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. x/2019, reclamantul Statul R
ÎCCJ 2021-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 232/2021
Ședința publică din data de 3 februarie 2021 Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă la data de 19 februarie
ÎCCJ 2021-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 725/2021
RON. Prin cererea depusă la 24 octombrie 2020, reclamantul a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata în completare a unei despăgubiri morale de 200.000 RON pentru prejudicierea sa prin raportarea la Biroul de credit (centra
Sursă