ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2328/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 27.07.2017 în dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, solicitând:

- în principal, anularea integrală a deciziei privind soluționarea contestației nr. 659/26.04.2017 a DGRFP Timișoara și a deciziei de impunere xnr. 307/21.10.2016 a AJFP Hunedoara, ca urmare a valorificării argumentelor de natură procedurală, iar în subsidiar, anularea în parte a deciziei privind soluționarea contestației nr. 659/26.04.2017 a DGRFP Timișoara și a deciziei de impunere xnr. 307/21.10.2016, astfel:

a) anularea primei liniuțe din dispozitivul deciziei privind soluționarea contestației nr. 659/26.04.2017 și obligarea DGRFP Timișoara la soluționarea contestației fiscale pentru suma totală de 466.313 RON,

b) anularea celei de-a doua liniuțe din dispozitivul deciziei privind soluționarea contestației nr. 659/26.04.2017 și anularea în parte a deciziei de impunere xnr. 307/21.10.2016, pentru suma totală de 122.990 RON și

- obligarea pârâtelor în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 680/20 septembrie 2018, Tribunalul Arad a admis acțiunea disjunsă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, a anulat în parte Decizia nr. 659/26.04.2017 a DGRFP Timișoara, cu privire la soluția de respingere parțială a contestației împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.10.2016 a AJFP Hunedoara;- a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/21.10.2016 a AJFP Hunedoara pentru obligațiile fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 122.990 RON, reprezentând impozit pe profit-35.207 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente - 12.286 RON, penalități de întârziere - 5719 RON, TVA 45.805 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente-16.514 RON, penalități de întârziere aferente - 7459 RON și, totodată, a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 24.150 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâtele recurente Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Direcția Generale Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 260/28.02.2019, pronunțată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscala a admis recursurile formulate de pârâtele Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 680/20 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 756/07.10.2020, pronunțată în dosar nr. x/2017, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și, în consecință, a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 659/26.04.2017 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/21.10.2016, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 35.207 RON, reprezentând impozit pe profit și în sumă de 45.805 RON, reprezentând TVA, cu dobânzi, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente și a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 35.917,25 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Prin decizia civilă nr. 714 pronunțată în data de 18 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursurilor referitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată și a respins recursurile declarate de reclamanta recurentă S.C. A. S.R.L. și pârâtele recurente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 756/07.10.2020, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017.

Împotriva deciziei civilă nr. 714 pronunțată în data de 18 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire revizuenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, iar, procedând la o nouă judecată, solicită instanței să dispună admiterea recursului formulat de aceasta și să constate că decizia de impunere și de soluționare a contestației sunt temeinic și legal întocmite.

În motivare, arată că, prin respingerea recursurilor de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia atacată s-a dat eficiență juridică sentinței civile nr. 756/07.10.2020 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017.

Revizuenta învederează că hotărârea pe care o atacă încălca autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri care a fost pronunțate în fața instanței penale.

În conformitate cu prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate formula revizuire atunci când în cauza exista două hotărâri potrivnice. Hotărârea pronunțata în primul dosar nr. x/2017 este potrivnică, față de două hotărâri pronunțate de instanța penală în dosar x/2019 și y/2019.

În acest sens, revizuenta precizează faptul că în cursul judecății în dosarul de contencios administrativ, a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea, respectiv de a preciza dacă continuă sau nu prezenta acțiune, raportat la faptul că sumele stabilite prin Decizia de impunere x/04.11/2016 emisă de AIF Hunedoara au fost achitate integral, acest aspect fiind folosit și în dosarul penal nr. x/2013 (continuat ca 2099/108/2019 pe rolul Tribunalului Arad), în legătură cu B. S.R.L..

În fața instanței de contencios administrativ, a arătat faptul că suma din decizia mai sus menționată a fost achitată în dosarul penal nr. x/2019, iar ca urmare a acestui fapt, reclamanta și administratorul ei beneficiind de o clauză de nepedepsire.

A mai arătat că asupra acelorași facturi care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, prin rechizitoriul de trimitere în judecată a reclamantei și a administratorul ei, aceste facturi au fost considerate ca fiind fictive de către instanța penala și s-a constatat că în cauza exista fapte de evaziune fiscala.

Totodată, a arătat și a depus dovada cuantumului scutirilor de care a beneficiat reclamanta cu privire la sumele din Decizia de impunere x/04.11.2016 ca urmare a efectuării plății integrale a debitului stabilit în decizie. Însă, susține revizuenta, niciunul dintre aceste demersuri nu a fost luat în considerare de Tribunalul Arad, fapt pentru care au fost invocate atât în recursul formulat de aceasta împotriva acestei sentințe, cât și în Concluziile scrise precum și în Notele de ședință pentru termenul din data de 04.05.2021 depuse la Curtea de Apel Timișoara, unde au fost dezvoltate pe larg.

Menționează faptul că dosarul penal nr. x/2019 în legătură cu S.C. C. S.R.L. a fost soluționat definitiv prin decizia penală nr. 430/A/01.04.2021 în care, ca urmare a achitării prejudiciului, a beneficiat de legea penală mai favorabilă, dar reținându-se că fapta săvârșită întrunește tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Mai mult, același aspect este reținut și în dosarul penal nr. x/2019 în legătură cu S.C. D. S.R.L. unde, tot ca urmare a achitării debitului, a beneficiat de legea penală mai favorabilă consimțita definitiv prin decizia penala nr. 712/16.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar x/2019

Prin hotărârea instanței de contencios administrativ pronunțata în acest dosar practic se lasă fără conținut și fără efect hotărârile penale pronunțate de instanțe penale prin care se reține fără echivoc ca actele și faptele numitului E. și S.C. A. și Protecția S.R.L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala, dar aceste persoane beneficiază de cauza de nepedepsire ca urmare a achitării prejudiciului în întregime.

Or, susține revizuenta, dacă instanța de contencios dispune restituirea sumelor de bani achitate în procese penale practic lasă fără efecte hotărârile penale, ceea ce face ca hotărârea pronunțată în prezentul dosar să fie potrivnică față de celelalte două hotărâri penale.

Art. 28 alin. (1) C. proc. pen. prevede că: "(1) Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o."

Cu toate acestea, instanța de contencios administrativ, pentru operațiuni fictive constatate de instanțe penale prin hotărâri definitive, ignorând hotărârile penale și autoritatea de lucru judecat, dă drept de deducere societății comerciale, decizia civilă nr. 714/18.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017* este potrivnică față de hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2019 și în dosar nr. x/2019.

Astfel, în condițiile în care reclamanta a achitat integral debitul stabilit în decizia de impunere, inclusiv prin scutiri și eșalonări, aceasta pe de o parte a beneficiat de dreptul de nepedepsire și a beneficiat de aplicarea legii mai favorabile, prin aplicarea unei amenzi administrative în primul caz și prin aplicarea unei amenzi penale în al doilea caz tocmai datorită plății efectuate și nu de aplicarea unei pedepse privative de libertate, iar pe de altă parte i se dă dreptul de a i se restitui sumele achitate în condițiile mai sus menționate, aspect care nu poate fi primit fiind contradictoriu și excluzându-se reciproc.

Este imposibil de pus în aplicarea hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ prin care s-a dispus restituirea sumelor achitate de S.C. A. și Protecția S.R.L. în condițiile în care există două hotărâri penale care consimțesc definitiv faptul că societatea a comis fapte de evaziune fiscală, dar sunt nepedepsite cu închisoarea întrucât a fost achitate sumele și reparat prejudiciul. În situația în care se restituie sumele achitate de societatea comerciala considera ca hotărârile penale sunt lăsate fără conținut și reclamanta a beneficiat de o cauza de nepedepsire care nu exista.

Ori se plătește suma datorată și beneficiezi de facilitățile legale care decurg din această situație, ori soliciți restituirea sumelor datorate, cu consecința de a nu fi luate în considerare plățile de care a beneficiat la aplicarea legii mai favorabile și se aplică pedeapsa cu închisoarea.

Prin urmare, contrar susținerii curții, revizuenta consideră că nu se poate da drept de deducere pentru operațiuni fictive constatate ca infracțiune de evaziune fiscală de către o instanță de judecată, așa cum este în speța de față.

De asemenea, în cazul prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, se acordă o facilitate doar dacă se achită prejudiciul. Or, nu se poate considera că prejudiciul este achitat din moment ce în acest dosar se solicită tocmai restituirea sumei achitate în procesul penal, fiind nelegal și inexplicabil ca pentru operațiuni fictive constatate prin hotărâri judecătorești definitive să se solicite și să se acorde drept de deducere a TVA-ului sau a altor categorii de impozite.

În drept, s-au invocat prevederile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și celelalte acte normative indicate.

Intimata S.C. A. S.R.L., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care solicită instanța de judecată să dispună:

În apărare, cu prioritate, înțelege să invoce excepția lipsei calității de reprezentant a AJFP Arad în raport de DGRFP Timișoara, deoarece a dosarul cauzei nu se regăsește dovada mandatului acordat de către DGRFP Timișoara în acest sens.

Mai mult, AJFP Arad nu are calitate procesuală de sine stătătoare în cadrul dosarului inițial, identificat prin nr. 4879/108/2017*, care a condus la prezenta revizuire.

Astfel, potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, reprezentarea putând fi legală, convențională sau judiciară. Prin aplicarea art. 82 alin. (1) C. proc. civ., se impune anularea cererii de revizuire ca fiind formulată de o persoană care nu a făcut dovada calității de reprezentant.

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire și la caracterul nefondat al cererii de revizuire, arată că, prin cererea de revizuire formulată, organul fiscal invocă faptul că pe latură penală, în dosarele nr. x/2019, respectiv 2784/108/2019 s-a constatat vinovăția domnului E. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în calitatea sa de administrator al 3 societății A. S.R.L., fiind pronunțate soluții de încetare a procesului penal datorită plății prejudiciului, soluții pe care le consideră contradictorii cu hotărârile pronunțate în cadrul dosarului nr. x/2017 în cadrul căruia au fost anulate anumite obligații fiscale.

Consideră incident motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pentru admisibilitatea motivului de revizuire invocat, bazat pe existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat este necesară realizarea următoarelor condiții în mod cumulativ: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin acestea nu se evocă fondul cauzei, pronunțate în dosare diferite, să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau ca aceasta să nu fi fost discutată.

Or, susține intimata, după cum a arătat în mod repetat în fața instanței de fond, respectiv în fața instanței de recurs, între latura fiscală, obiect al dosarului nr. x/2017 și între latura penală circumscrisă dosarelor nr. x/2019 și y/2019 nu există identitate de obiect și de cauză.

Litigiile au fost generate într-adevăr de emiterea Deciziei de impune F-HD nr. 307/21.10.2016. Cu toate acestea, prin Decizia de soluționare a contestației nr. 659/26.04.2017, DGRFP Timișoara însăși a delimitat clar cele două laturi - latura fiscală și latura penală.

Astfel, în raport de obligațiile fiscale obiect al dosarului nr. x/2017 - dosarul fiscal, unde s-a formulat revizuirea, în cuantum de 35.207 RON - impozit pe profit, 45.805 RON - TVA și accesoriile aferente acestora, generate în legătură cu achizițiile de piese de schimb auto și serviciile de reparație, DGRFP Timișoara a respins contestația fiscală ca neîntemeiată. Acest fapt înseamnă că obligațiile fiscale în cauză nu au legătură cu faptele investigate în cadrul dosarelor penale.

În schimb, în raport de obligațiile fiscale în sumă de 112.654 RON - impozit pe profit, 168.980 RON -TVA și accesoriile acestora, generate de operațiunile subscrisei în raport de partenerii D. S.R.L. și C. S.R.L., organul fiscal a apreciat că nu se poate pronunța deoarece soluția depinde de rezolvarea ce va fi dată pe latură penală în raport de dosarul penal x/2013, respectiv dosarul penal nr. x/2016, suspendând soluționarea contestației.

Organul fiscal care solicită acum suspendarea cauzei s-a pronunțat deja în sensul că doar obligațiile fiscale aferente tranzacțiilor desfășurate cu D. S.R.L. și C. S.R.L. sunt legate de dosarele penale menționate.

Ulterior, cele două dosare de urmărire penală au primit numerele de înregistrare referite în cererea de revizuire nr. x/2019 și y/2019. Dacă organul fiscal ar fi apreciat cu adevărat că există o legătură între obligațiile fiscale obiect al prezentului litigiu și latura penală, ar fi suspendat soluționarea contestației și în raport de acestea.

Mai mult, învederează intimata, este contrar logicii faptul că legătura dintre cele două dosare se invocă doar la momentul finalizării celui de al doilea ciclu procesual. Dacă aceasta ar fi existat, organul fiscal ar fi invocat-o cu siguranță încă din anul 2017, momentul demarării litigiului.

Obiect al dosarului x/2017 îl constituie exclusiv anularea obligațiilor fiscale în raport de care contestația a fost respinsă ca neîntemeiată - impozit pe profit în cuantum de 35.207 RON. TVA - 45.805 RON și accesoriile aferente acestora în raport de care nu s-a formulat o sesizare penală. Obligații fiscale ce sunt rezultatul considerării ca nedeductibile a cheltuielilor cu achizițiile pieselor de schimb auto și servicii de reparații, respectiv a refuzului deducerii TVA aferent.

În cadrul dosarului penal nr. x/2013, transformat în dosarul nr. x/2019 se discută săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală exclusiv din perspectiva relației cu D. S.R.L. și doar în raport de acestea s-a dispus soluționarea contestației.

Astfel, doar cu privire la aceste operațiuni planează suspiciunea de a fi fictive, prejudiciul cauzat fiind de 4 258.736 RON - TVA și impozit pe profit, după cum rezultă și din constituirea de parte civilă a ANAF.

De asemenea, din rechizitoriul întocmit în dosarul nr. x/2016, transformat în 2784/108/2019 reiese cu certitudine că faptele cercetate se referă doar la relația comercială existentă între intimata și C. S.R.L., neexistând o legătură sau o identitate de obiect între dosarele x/2019, y/2019 și dosarul nr. x/2017, obligațiile fiscale fiind evident diferite.

Astfel, cele trei dosare nu au același obiect, respectiv nu au aceeași cauză și în niciun moment nu s-a criticat realitatea operațiunilor de achiziții de piese auto și servicii de reparație care au generat obligațiile fiscale suplimentare, ci s-au imputat doar vicii ale documentelor justificative, respectiv faptul că bunurile nu sunt individualizate în mod expres în cadrul bonurilor fiscale și a facturilor fiscale.

Sesizarea penată nr. 5569/8.12.2016, formulată ca urmare a inspecției fiscale împotriva numitului E. și a societății A. S.R.L. vizează exclusiv relația cu D. S.R.L. și C. S.R.L..

Nu există nicio legătură între obligațiile fiscale obiect al dosarului x/2017 și dosarele penale referite de organul fiscal și, în acest context cererea de revizuire este doar un abuz de drept procesual, bazat pe afirmații false. Hotărârile pronunțate în toate cele trei dosare vizează obligații fiscale distincte.

Așadar, cererea de revizuire se impune a fi respinsă ca inadmisibilă din perspectiva lipsei de identități a obiectului dosarelor în care au fost pronunțate hotărârile.

Lipsind identitatea de obiect între cauze nu putem fi în prezenta unei încălcări a autorității de lucru judecat, încălcare ce reprezintă o condiție impusă de art. 509 alin. (11) pct. 8 C. proc. civ., condiție neîndeplinită.

Hotărârea de anulare a obligațiilor fiscale în sumă de 35.207 RON impozit pe profit și 45.805 RON TVA nu este contradictorie cu hotărârile pronunțate pe latură penală și nu conduce la o imposibilitate de punere în aplicare, dosarele vizând obligații fiscale distincte, astfel că nu există hotărâri potrivnice.

Faptul că debitele fiscale aferente dosarului nr. x/2017 în valoare de 35.207 RON impozit pe profit și 45.805 RON TVA au fost achitate prin același ordin de plată cu obligațiile fiscale ce reprezintă prejudiciu în dosarul penal este irelevant.

Intimata reamintește că această plată a fost făcută integral exclusiv pentru a putea beneficia de prevederile O.G. nr. 6/2019. Dacă s-ar fi limitat la plata exclusivă a obligațiilor din dosarul penal și nu ar fi procedat la plata integrală a obligațiilor fiscale restante la data de 31.12.2018, în temeiul art. 24 din O.G. nr. 6/2019, nu ar fi putut beneficia de anularea obligațiilor fiscale accesorii. Mai mult, hotărârile pronunțate în dosarul x/2017 au și fost puse în executare, organul fiscal procedând la restituirea sumelor de 35.207 RON impozit pe profit și 45.805 RON TVA, sens în care a fost emisă Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 17757/5.07.2021 a AJFP Arad.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, revizuenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a AJFP Arad invocată de intimată, respectiv de anulare a cererii de revizuire fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. Totodată, revizuenta solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de intimata în cauză.

Prin decizia civilă nr. 1125 din 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 714/18/05/2021 pronunțată de Curta de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.R.L. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înaintat și înregistrat la data de 20 octombrie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 509-513

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În speță, D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Arad a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 714 din 18 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând contradicția acesteia cu sentințele penale pronunțate în dosarele nr. x/2019 și y/2019

Prin decizia nr. 714 pronunțată în data de 18 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 756/07.10.2020, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017.

Prin cererea formulată în dosarul de fond nr. x/2017, pârâta (revizuenta din prezenta cauză) a precizat că există autoritate de lucru judecat și a adus la cunoștință Curții de Apel de existența sentințelor penale pronunțate în dosarele nr. x/2019 și y/2019

Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 714 pronunțată în data de 18 mai 2021 a reținut că, "deși litigiile din prezentul dosar și din dosarul nr. x/2019 au fost generate, într-adevăr, de emiterea Deciziei de impune F-HD nr. 307/21.10.2016, prin Decizia de soluționare a contestației nr. 659/26.04.2017, D.G.R.F.P. Timișoara însăși a delimitat clar cele două cauze.

Astfel, în raport de obligațiile fiscale obiect al prezentului litigiu în cuantum de 35.207 RON (Impozit pe profit) și 45.805 RON (T.V.A.) și accesoriile aferente acestora, generate în legătură cu achizițiile de piese de schimb auto și serviciile de reparație, D.G.R.F.P. Timișoara a respins contestația fiscală ca neîntemeiată. Acest fapt înseamnă că obligațiile fiscale în cauză nu au legătură cu faptele investigate în cadrul dosarelor penale."

S-a mai reținut că "În cadrul dosarului penal nr. x/2013, transformat în dosarul nr. x/2019, se discută săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală exclusiv din perspectiva relației cu D. S.R.L. și doar în raport de acestea s-a dispus soluționarea contestației. Astfel, doar cu privire la aceste operațiuni planează suspiciunea de a fi fictive, prejudiciul cauzat fiind de 258.736 RON - TVA și Impozit pe profit, după cum rezultă și din constituirea de parte civilă a ANAF."

Înalta Curte apreciază că instanța de revizuire nu poate, raportat la dispozițiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni judecată de către instanța în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Criticile formulate în cuprinsul cererii de revizuire reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate. În realitate, D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Arad tinde la obținerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în cadrul căreia se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu faptele pe care se întemeiază.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată se rețin următoarele:.

Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada cheltuielilor de judecată efectuate în faza revizuirii.

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 452 din C. proc. civ., va fi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Arad împotriva deciziei civile nr. 714 din 18 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 aprilie 2022.