ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2146/2021

HOTĂRÂRE

20.10.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2146/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la data de 28 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună, până la soluționarea cauzei 2975/291/2021, stabilirea unui program de legături personale cu minorii C., D., E. și F., cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1936 din 25 august 2021, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivare, această instanță a reținut că, în accepțiunea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include cererile care vizează ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile ce au ca obiect relațiile dintre părinți și copii, astfel cum sunt reglementate în Cartea a II-a din C. civ. - "Despre familie" la art. 262 C. civ.

A mai reținut această instanță incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) și a 265 C. civ., arătând că legiuitorul a stabilit, în materia cererilor având ca obiect ocrotirea minorilor, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, în cauză, persoanele ocrotite fiind minorii C., D., E. și F., care, la data sesizării instanței, respectiv la 28 iulie 2021, locuiau împreună cu pârâta, în sat Vadu Vejii, com. Țibana, jud. Iași.

Conchizând, instanta a mai reținut că prin sentința civilă nr. 1756 din 15 iulie 2021, pronunțată de Judecătoria Roman, în dosarul nr. x/2021, pe cale de ordonanță președințială, s-a stabilit provizoriu domiciliul minorilor la reședința mamei din sat Vadu Vejii, comuna Țibana, jud. Iași, sens în care, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roman, invocată din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, instanță în a cărei circumscripție își au domiciliul persoanele ocrotite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9856/2021 din 30 septembrie 2021, a a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Roman, instanță competentă să judece fondul, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție să soluționeze conflictul.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit susținerilor comune, părțile litigante sunt căsătorite și au împreună patru copii, iar domiciliul comun a fost în comuna Bîra, județul Neamț, iar pe rolul Judecătoriei Roman a fost introdusă cererea de divorț, înregistrată sub nr. x/2021. Prin sentința civilă nr. 1756 din 15 iulie 2021, pronunțată de Judecătoria Roman, în dosarul nr. x/2021, pe cale de ordonanță președințială, s-a stabilit provizoriu ca domiciliul minorilor în cauză să fie stabilit la reședința mamei, din comuna Țibana, până la soluționarea dosarului de divorț. Ulterior, la data de 28 iulie 2021, reclamantul A. a sesizat Judecătoria Roman pentru stabilirea, pe calea ordonanței președințiale, a unui program de vizitare cu minorii, iar această instanță a declinat competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Iași.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., arătând că instanța competentă să se pronunțe asupra fondului este instanța de divorț, care este îndrituită să analizeze toate cererile accesorii cu privire la copii, iar aplicarea art. 114 C. proc. civ. este subsidiară dispozițiilor exprese ale art. 998 din același cod, respectiv art. 915 C. proc. civ. aplicabil în speță, care stabilește o derogare de la regula de drept comun (instanța de la domiciliul pârâtului, instituită de art. 107 C. proc. civ.), fiind vorba despre o competență absolută, reglementată de norme de ordine publică, astfel cum rezultă din art. 129 și următoarele C. proc. civ.

Cum la data formulării cererii de divorț, instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului era și este Judecătoria Roman, în raza căreia este ultimul domiciliu comun al părților, Judecătoria Iași a apreciat ca fiind întemeiată excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea prezentei cauze și, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 129 pct. 3 și la art. 998, respectiv art. 915 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Roman.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de legături personale cu minorii C., D., E. și F..

În speță, se reține că reclamantul a învederat că s-a solicitat, pe calea dreptului comun, desfacerea căsătoriei prin divorț, ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Roman.

Din verificările efectuate în sistemul Ecris, a rezultat că, la data de 24 mai 2021, pe rolul Judecătoriei Roman a fost înregistrată, sub nr. x/2021, cererea reclamantei B., formulată în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "divorț cu minori", iar la data de 09 iunie 2021, pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrată, sub nr. x/2021, cererea de divorț formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B..

Înalta Curte reține că, potrivit art. 998 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este instanța care este competentă să se pronunțe, în primă instanță, asupra fondului.

Art. 920 C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a a C. proc. civ., Titlul I (procedura divorțului), stipulează că:

"Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Prin urmare, competența în soluționarea cererilor cu acest obiect formulate pe calea ordonanței președințiale a fost atribuită instanțelor competente, material și teritorial, să soluționeze, pe fond, cererea de divorț.

Așadar, textul art. 920 C. proc. civ., care reprezintă o normă specială în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 114 C. proc. civ. (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită), permite instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe, pe calea ordonanței președințiale, asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în timpul procesului de divorț.

Această prevedere are caracter special, motiv pentru care va fi aplicată cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ. (în ce privește competența instanței de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competență asupra cererilor accesorii, adiționale și incidentale) și de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 1756 din 15 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Roman a stabilit, pe cale de ordonanță președințială, domiciliul provizoriu al minorilor la reședința mamei din sat Vadu Vejii, comuna Țibana, jud. Iași, până la soluționarea dosarului de divorț, iar ulterior tatăl A. a solicitat, tot pe calea ordonanței președințiale, stabilirea unui program de legături personale cu minorii, până la soluționarea dosarului nr. x/2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman, la 9 iunie 2021, având ca obiect "divorț cu minori", părți fiind reclamantul A. și pârâta B..

Prin urmare, cum Judecătoria Roman, prin cererea înregistrată la data de 09 iunie 2021, sub nr. x/2021, a fost învestită cu soluționarea, pe fond, a cererii principale formulate reclamantul A. având ca obiect desfacerea căsătoriei, reiese că, în aplicarea prevederilor art. 998 coroborate cu art. 920 din C. proc. civ., aceeași instanță este competentă să soluționeze și cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, prin care reclamantul A. a solicitat instanței stabilirea unui program de legături personale cu minorii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "ordonanță președințială - stabilire program vizitare minor", în favoarea Judecătoriei Roman.