ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, în data de 09.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1229,31 RON, compusă din suma de 387,38 RON, cu titlul de cheltuieli comune aferente apartamentului pe care îl dețin în municipiul Suceava, județul Suceava, respectiv 841,93 RON, cu titlul de penalități de întârziere, aferente perioadei noiembrie 2008 - septembrie 2019.

2.1. Prin sentința civilă nr. 286 pronunțată de Judecătoria Suceava în data de 28.01.2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Suceava a dat eficiență dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., reținând că pârâtul B. este grefier în cadrul Tribunalului Suceava.

2.2. Prin sentința civilă nr. 6609 din data de 9 iunie 2021, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Suceava și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului ivit.

În adoptarea soluției, instanța a reținut, în esență, că alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. instituie o necompetență de ordine privată, care nu poate fi invocată decât în condițiile art. 130, alin. (3) C. proc. civ. și nu de instanță din oficiu, așa cum greșit a procedat Judecătoria Suceava, care și-a declinat competența în cauza de față.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict de competență a fost generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la caracterul de ordine publică sau de ordine privată al competenței stabilite prin prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale alin. (3) din același articol, în ipoteza cererii introduse împotriva unui grefier.

Prin demersul judiciar inițiat, reclamanta a învestit Judecătoria Suceava cu o cerere având ca obiect răspundere civilă contractuală, în contradictoriu cu pârâtul B., grefier în cadrul Tribunalului Suceava.

Caracterul particular al cauzei este dat de calitatea pârâtului, aceea de grefier la instanța competentă să judece procesul și de dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii":

Alineatul (3) al aceluiași articol statuează că aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Din interpretarea textelor legale evocate, reiese că alegerea de competență o face exclusiv reclamantul, în situația în care pârât este un judecător, procuror sau personal auxiliar al instanțelor, având în vedere că legiuitorul a folosit verbul "a putea", care conferă disponibilitate reclamantului în sesizarea instanței competente material conform dispozițiilor de drept comun sau alteia, competente teritorial în baza art. 127 C. proc. civ.

Astfel fiind, în ipoteza reglementată de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ipoteză care se verifică în speță, reclamantul este acela care poate alege să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța competentă potrivit dispozițiilor legale.

În această situație, competența teritorială este o competență de ordine privată, iar nu una de ordine publică. Legiuitorul a înțeles să reglementeze diferit doar cazul în care reclamantul este magistrat sau personal auxiliar al instanțelor sau parchetelor, în alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., în conținutul textului folosind verbul "a sesiza" la viitor în sens imperativ, nelăsând loc interpretărilor

Or, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

În prezentul proces, Judecătoria Suceava a invocat din oficiu o excepție de necompetență de ordine privată și în mod greșit a declinat competența de soluționare a cauzei de față, ea fiind instanța competentă teritorial să soluționeze procesul, potrivit opțiunii reclamantei.

Față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2021.