ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31 mai 2019 sub nr. x/2019, reclamanta Directia Generală a Finantelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a formulat acțiune în răspundere delictuală prin care a solicitat obligarea pârâților, în calitate de administratori la S.C. C. S.R.L. Iasi la plata sumei de 47.907 RON, reprezentând creanță datorată bugetului consolidat al statului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2930 din 24 septembrie 2020, Judecatoria Suceava a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În susținerea acestei soluții, Judecătoria Suceava a reținut următoarele:

În cauză, nu a fost identificat niciun motiv care să atragă competența teritorială a Judecătoriei Suceava, în sensul în care nu a fost precizat locul unde ar fi fost săvârșită presupusa faptă ilicită sau unde s-a produs prejudiciul și care ar fi atras incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

În acest context, față de domiciliile pârâților, menționate în cuprinsul cărților de identitate aflate în copie la dosar, și în raport de obiectul pricinii deduse judecății, care vizează antrenarea răspunderii civile delictuale în temeiul prevederilor art. 1349 din C. civ., competența aparține Judecătoriei Iași, ca instanță în a cărei circumscripție se află domiciliile pârâților.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 1104 din 05 februarie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. și împrejurarea că la data săvârșirii faptei ilicite, 24 aprilie 2018, pârâții aveau domiciliile în Suceava, așa cum reise din cuprinsul înscrisului aflat la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Suceava, apreciind că este lipsit de relevanță faptul că înscrisul menționat poartă o dată anterioară săvârșirii faptei ilicite.

Ca atare, în temeiul prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., competența aparține Judecătoriei Suceava, ca instanță în a cărei circumscripție se aflau domiciliile pârâților la data săvârșirii faptei ilicite.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În cauza dedusă judecății, obiectul acțiunii cu care reclamanta Directia Generală a Finantelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a învestit instanța de judecată îl constituie obligarea pârâților A. și B., în calitate de administratori la S.C. C. S.R.L. Iași, în temeiul răspunderii civile delictuale, la plata sumei de 47.907 RON, reprezentând creanță datorată bugetului consolidat al statului.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere civilă delictuală, și de temeiul de drept invocat, respectiv prevederile art. 1349 din C. civ., acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, în sensul stabilirii acesteia în funcție de domiciliul pârâtului, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor C. proc. civ. menționate anterior, în materia răspunderii civile delictuale sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului.

Așadar, în cauza de față, ar fi competente, deopotrivă, atât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul pârâților, la data sesizării instanței, în acord cu prevederile art. 107 alin. (2) din C. proc. civ., cât și judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

În cauza dedusă judecății, se reține că reclamanta s-a adresat Judecătoriei Suceava.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, dosarul Judecătoriei Suceava nr. 5618/314/2019, la data sesizării instanței, 31 mai 2019, pârâții aveau stabilite domiciliile în raza teritorială a Judecătoriei Iași, (pârâtul A. în municipiul Iași Șoseaua x, județul Iași și pârâtul B. în județul Iași.), aspect relevat și de către pârăți, care, prin întâmpinările formulate în fața Judecătoriei Suceava, au invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Pe de altă parte, pretinsa faptă ilicită vizează omisiunea îndeplinirii de către pârâți a unor obligații fiscale, faptă săvârșită printr-o inacțiune sancționată de lege. Ca atare, nu se poate identifica nici locul săvârșirii acesteia și nici locul producerii prejudiciului în cauză, singurul criteriu aplicabil în determinarea instanței competente teritorial fiind cel al domiciilor pârâților la data sesizării instanței.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente însă, în soluționarea prezentului conflictul negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că aceste prevederi nu sunt incidente având în vedere că reclamantul s-a adresat unei instanțe care nu se regăsea printre cele care ar fi fost competente să soluționeze cauza conform dispozițiilor legale arătate.

Având în vedere că la data sesizării instanței, pârâții aveau stabilite domiciliile în circumscripția Judecătoriei Iași, competența teritorială de soluționare a pricinii revine acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Directia Generală a Finantelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în contradictoriu cu pârâții A. și B., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în contradictoriu cu pârâții A. și B., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.