ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2007/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A., B. S.C. C. S.R.L. și Direcția Regională de Drumuri și Poduri, secția de Drumuri Naționale Pitești la plata sumei de 15.000 RON reprezentând despăgubiri civile (contravaloarea gardului distrus) și să fie obligați pârâții să consolideze terenul pe toată lungimea gardului, cu plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului teren si construcții situat in localitatea Livezeni nr. 448 comuna Stalpeni, Județul Argeș, iar proprietatea sa se învecinează în partea de Vest cu D.N. 73 (E 574) și este împrejmuita cu un gard de beton pe care l-a ridicat în anul 2006.

În urma lucrărilor de reabilitare și de reparații a D.N. 73 efectuate de către pârâți, terenul pe care este amplasat gardul de beton proprietatea sa a început să lunece, ceea ce a dus la distrugerea gardului și la crearea unui pericol permanent pentru pietonii care circulă pe trotuar. Deși a făcut numeroase demersuri, atât verbale, cât și scrise prin care a solicitat pârâților sa consolideze terenul și să refacă gardul distrus, aceștia au refuzat.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1349, art. 1381 și 1527 C. civ.

La 12 august 2020, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

La aceeași dată, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat și cerere de chemare în garanție a B. S.A..

La 13 noiembrie 2020, pârâta B. S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, ca netemeinică și nelegală.

Cauza a avut un prim termen la 16 noiembrie 2020, când instanța a amânat judecata la 11 ianuarie 2021, constatând necesar a proroga discuția privind competența instanței, după precizarea cadrului procesual pasiv, având în vedere că a pus în discuția părților "situația în care pârât ar fi Compania Națională de Drumuri și Poduri".

La termenul din 11 ianuarie 2021 cauza a fost din nou amânată la 15 februarie 2021, pentru a se comunica "precizarea formulată de reclamant" (precizare ce nu se regăsește în actele dosarului).

La termenul de judecată din 15 februarie 2021, reclamantul, prezent personal, a declarat că înțelege să renunțe expres la judecată față de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Pitești.

În raport de poziția procesuală a reclamantului, Judecătoria Pitești a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială.

II. Hotărârea Judecătoriei Pitești:

Prin sentința civilă nr. 985 din 15 februarie 2021 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a luat act de renunțarea "creditorului Municipiul Pitești la judecata cererii având ca obiect pretenții formulată în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București S.A., respectiv B. S.A. - C. S.R.L..

A fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu (astfel cum s-a reținut în dispozitivul hotărârii) sau de către apărătorului reclamantului (astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinței), și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța, luând act de renunțarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională de Drumuri și Poduri, secția de Drumuri Naționale Pitești, a reținut ca fiind modificat cadrul procesual prin limitarea judecății, acțiunea fiind formulată doar în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cum sediul pârâtei se află în București, B-dul x, nr. 401A, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București a pronunțat sentința civilă nr. 3836 din 12 mai 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Pitești competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a arătat că, prin neinvocarea necompetenței teritoriale relative în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., s-a definitivat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, instanță sesizată de reclamantă, pasivitatea pârâtelor determinând prorogarea de competență.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că, în speță, Judecătoria Pitești și Judecătoria Sectorului 6 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de a doua instanță reținând că judecătoria inițial învestită nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Litigiul de față are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ. (conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului), respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (în conformitate cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă).

Întrucât acestea sunt norme de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a depus întâmpinare, însă nu au înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești.

De asemenea, pârâta B. S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, ca netemeinică și nelegală.

Tot cu relevanță în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, din lecturarea cererii de chemare în judecată, reiese că pretinsul prejudiciu ar fi fost produs ca urmare a faptei ilicite ce a constat în distrugerea gardului ce împrejmuia imobilul teren și construcțiile proprietatea reclamantului, imobil situat în localitatea Livezeni, comuna Stalpeni, Județul Argeș, în urma lucrărilor de reabilitare și de reparații a D.N. 73 efectuate de către pârâți.

Având în vedere dispozițiile de competență alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. ce conferă competența de soluționare a cauzei și instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, cum imobilul asupra căruia s-au exercitat acțiunile pretins ilicite este situat în localitatea Livezeni, județul Argeș, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Pitești, revine acestei instanțe competența de soluționare a dosarului.

Față de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nici Judecătoria Pitești din oficiu și nici reclamantul nu puteau invoca necompetența teritorială de ordine privată de soluționare a cauzei.

În consecință, față de caracterul de ordine privată al normelor de competență incidente în cauză, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2021.